Elena - Cronică de film

Pentru regizorul rus Andrei Zvianghițev, familia rămâne tema în jurul căreia își construiește toate filmele, de la relația a doi frați cu un tată necunoscut cum se întâmpla în The Return (2003) sau relația sufocantă și defectuoasă a doi soți din The Banishment (2007), până la tulburătoarele decizii pe care le ia o mamă în ultimul său film, Elena.

Vladimir și Elena s-au întâlnit în a doua parte a vieții lor și fiecare dintre ei are copii din căsătoriile anterioare. Diferențele de condiție socială dintre cei doi și situația dezastruoasă în care se află fiul Elenei o determină pe această mamă iubitoare și soție docilă să facă niște alegeri definitive.

Zvianghițev conduce filmul în același ritm în care Elena își duce viața, pendulând între cele două familii: în cea a fiului său, ea este omul care rezolvă problemele și pe care se bazează toți, iar în noua familie este femeia care îngrijește și se îngrijește ca totul să fie în ordine.

În cele din urmă, în mod înfricoșător de simplu (poate prea simplu și inconsistent, în fapt), schimbarea ierarhiei și a raportului de putere vor duce la un dezastru moral.