Dreptate la înălţime - Cronică de film

Altfel spus, dacă aveți treabă prin mall, la sfîrșit de săptămînă, și nu v-ați hotărît dacă & la ce film să intrați, Man on the Ledge e o alegere bunicică. Are tensiune, dată de oarece răsturnări de situație, are ritm, are actori buni, are personaje atașante (pentru tipul ăsta de action), e destul  de previzibil astfel încît să nu vă surmeneze între două intrări la cabina de probă și la cafenea și are happy-end. Pe foarte scurt, un fost polițist, Nick Cassidy (Sam Worthington), încearcă să-și dovedească nevinovăția în cazul furtului unui diamant, faptă pentru care a fost condamnat.

Cum-necum, reușește să evadeze și de aici începe filmul. Sam Worthington e destul de convingător, cu vocea lui timbrată, așa cum stă el pe marginea cornișei unui hotel și face pereche (pînă la urmă) cu o polițistă, Lydia Anderson (Elizabeth Banks) cu o imagine cam șifonată în departament.

Avem și polițiști corupți de către oamenii de afaceri care vor să facă afaceri cu orice preț, avem și o referință deșteaptă la un film celebru cu un jaf, avem și nelipsita&amorala presă din astfel de ocazii, avem de toate, ca să zic așa. N-aș spune, deloc, că e mai bun decît Inside Man, tensionatul și migălitul film al lui Spike Lee.

Asta fiindcă așa am auzit pe cineva spunînd...E doar divertisment ușurel, potrivit pentru pop-corn, garnisit cu o polițistă frumoasă și blondă și cu o tinerică la fel de frumoasă și brunetă și deșteaptă, Angie (Genesis Rodriguez), pe ale cărei forme delicioase camera zăbovește suficient de tentant, cînd se dezbracă/îmbracă cu out-fit-ul (bine mulat) de spargere, cît să rămîi cu floricica în mînă, în întuneric. De ajuns.