Despre oameni şi vise

Jean Dujardin (The Artist) a apărut în mare vervă pe brațe și pe scenă alături de regizorii belgieni Gustave Kerverne și Benoit Delepine și de trupa rock punck Les Wampas. Demenți și efervescenți și membrii trupei, dar și regizorii (Aaltra, Mammuth, Louis-Michel) au făcut ca prima mea petrecere în Cannes să fie un reper. Confirmat și de veteranii mei colegi.

Cum anul acesta este un privilegiu să fii din presă și să eviți cozi care anii din urmă puteau depăși și o oră, nu pot să nu mă bucur și să nu zâmbesc în sinea mea atunci când văd spectacolul vânătorii de invitații la vizionarea de gală din Grand Theatre Lumiere. Eleganți și pus la patru ace, cinefili împătimiți sau mari amatori de vedete așteaptă seară de seară să le pice vreun noroc. Dar, să las trivialitățile și să trec la lucruri serioase, filmele, ambele din competiția oficială: un fel de basm vesel social(ist), marca Ken Loach, și o contorsionată declarație de dragoste pentru actori și cinema, regizată de Leos Carax.

The Angels’ Share, de Ken Loach

Robbie, un tânăr din Glasgow, lucrează în folosul comunității după ce a bătut cu bestialitate un tânăr fără vină. Prietena însărcinată care îi stă alături și face eforturi să-l smulgă din lumea interlopă care începe să-l îngită. Odată ce i se naște copilul, perspectiva asupra vieții i se schimbă și încearcă să găsească o cale pe care poate merge sigur. Ajutat de supraveghetorul grupului de tineri cu probleme penale, Robbie își va descoperi talentul și drumul într-o distilerie de single malt whisky (titlul filmului face referință la procentul de 2% care se evaporă atunci când este tras în sticle).

Filmul este mai puțin încrâncenat sau ceva mai luminos decât ce a făcut Loach în ultimii ani, însă partea socială pe care pedalează cântă pe aceași notă a tineretului rătăcit, victima sistemului și a crizei,care se transformă în a doua parte total, foarte solar și ludic, un soi de film cu neisprăviți care pun la cale clasicul furt.

Interpretarea lui Paul Brannigan e foarte coerentă și naturală, dar este cumva necredibilă de multe ori din pricina istoriei acestui personaj crud și violent, cam greu de asociat cu fețele abrutizate ale penalilor (cu toată cicatricea pe care i-a lipit-o Loach). El e mai degrabă adecvat ipostazei de good guy din a doua parte a filmului care gândește (spre deosebire de restul) și se comportă ca o ființă umană.
Cu tot ghiveciul de genuri și cu niște inadecvări ale personajului, filmul are momente amuzante, conduse de tolomacul de serviciu din gașcă.

Holy Motors, de Leos Carax

Filmul despre care se vorbește în termeni de genialitate și impostură, cred că ar trebui tratat cu mai multă înțelegere sau atenție, pentru că Leos Carax îți propune mai multe feluri în care poți citi spectacolul condus de incredibilul actor Denis Lavant, fără să apelezi la etichete contraproductive.

Filmul care începe chiar cu regizorul în persoană care se trezește din somn sau intră într-un vis, sparge un perete și intră un cinema poate fi o declarație de iubire pentru cinema și pentru actori. Dincolo de acest preludiu se vor desfășura Cele 12 munci ale domnului Oscar, care trăiește într-o limuzină-cabină de machiaj, condusă de asistenta lui, Celine, și care interpretează diferite personaje, în diferite locuri, cu diferite scopuri (nu foarte clare toate). Viața reală a domnului Oscar e greu de spus unde este sau dacă este. Se prea poate ca în intervalele în care își pregătește următorul rol sau poate doar atunci cnd se întâlnește cu o veche colegă (Kylie Minogue), cu aceeași misiune, cu care într-un trecut aproape uitat s-au întâlnit într-o poveste de dragoste sau poate niciodată.

E un film care poate conduce filozofic și spre singurătatea incredibilă pe care umanitatea o traversează, fără ca Leos Carax să apese pe niște locuri commune, ci doar pune la dispoziție un fragmentarium de vise. Vise despre vieți paralele sau vise despre realități în care oamenii ar trebui să facă unefort pentru ale înțelege celorlalți visele.

Episodul următor: două filme americane, din competiția oficială, (unul cu Brad Pitt și unul cu Sam Riley, ghiciți filmele!) și două din Un Certain Regard.

Galerie foto:

• 
•