Descendenții - Cronică de Film

Și cum un necaz nu vine niciodată singur, nefericitul află că soția îl înșela. Astfel, melodrama lui Payne, în care singura victimă este, culmea, doar Matt King, omul care acum trebuie să-și ducă crucea familiei, să devină responsabil de viețile celor două fiice, să rezolve și treburi domestice și să pună la punct și chestiunea infidelității.

Însă, cu toate eforturile lui George Clooney, care reușește de multe ori să joace inadecvarea, stângăcia și mâhnirea, constructul pseudouman unilateral (despre femeia adulteră nimeni nu mai suflă vreo vorbă, lucrurile sunt clare, ba, mai mult, e loc și de-o răzbunare mică) și relaxat (tristul Clooney este aruncat din timp în timp în mijlocul unor glumițe sau al unor scene de farsă clasică) își găsește, în cele din urmă, pacea în sânul familiei. 

Pe lângă previzibilul pozitiv și senin al micilor drame cu etichetă de film independent, Payne îți arată clipă de clipă când să râzi și când să plângi, cu senzația că, dacă nu te conformezi, ar trebui să te simți vinovat de cinism și rea-voință.

Citeşte un interviu cu George Clooney şi Alexander Payne