Cursă fără frâne - cronică de film
Știți că se spune că cea mai importantă masă a zilei este micul-dejun, că e masa care îți dă energie pentru restul zilei și, mai mult decît atît, te ajută să nu te îngrași.
Așa e și cu mersul pe bicicletă, dacă vă țineți de această mișcare: face bine la fizic. Iar dacă pedalați prin oraș, indiferent care, oricum veți găsi mașini de care să vă feriți și pietoni pe care să-i ocoliți, aveți asigurată și doza de adrenalină.
Așa e și filmul acesta. Este exact ca un mic dejun perfect, care și-a atins scopul: te pune pe picioare pentru tot restul zilei. Așa că eu vă recomand să-l vedeți la matineu, cănd (mai) sînteți nițel adormiți.
Wilee (Joseph G-L) este unul dintre cei 1500 de curieri pe bicicletă din New York și este cel mai bun. Da, îl cheamă ca pe coiotul din desenele animate și merge la fel de repede ca Road Runner, periculos de repede, printre mașini, prin parcuri și pe trotoare și toată aceste nebunii de curse le face pe o bicicletă fără schimbător de viteză și fără frînă. Toate cursele sînt filmate foarte dinamic, montate la fel de agresiv, cu inserturi CGI în care ecranul se transformă într-un mare GPS, iar rezultatul este un film care vă va ține ochii lipiți de ecran și de spițele bicicletelor. De altfel, secvențele în care nu sîntem alături de Wilee pe ”biclă” și povestirea ”descalecă” puțin pentru a-și trage sufletul sînt ușor plictisitoare, mai puțin cele în care polițistul Bobby Monday (personajul lui M. Shannon) umple ecranul cu chipul său obsedat și cu fizicul său longilin și deșirat. Acesta are un anume interes într-un plic pe care curierul nostru îl ia de la o anume Nima (Jamie Chung, foarte frumoasă) ca să-l livreze unei anumite doamne la o precisă adresă, la o oră fixă. Nima este o tînără chinezoaică care-și așteaptă fiul să vină din China și a cărui venire depinde esențial de acea livrare. Mai apar și personajele care fac povestea mai vie (o fostă/actuală iubită a lui Wilee, șeful lui, un coleg cam steroidizat, dar băiat bun și, preferatul meu, un polițist pe bicicletă care se încăpățînează să-l prindă pe contravenientul Wilee) și creează pseudo-ploturi, sau, ca să fim în ritmul filmului, piste aproape false.
Nu vă spun mai multe, pentru că trebuie să-mi trag sufletul după toată cursa asta prin sufocantul Manhattan, dar dumneavoastră aveți timp să dați o tură prin mall, să luați punga de pop corn și sucul aferente și să faceți sport extrem din fotoliul sălii de cinema.E mai sigur.