Crulic, drumul spre dincolo - Cronică de film

Regizoarea Anca Damian a condus un proiect foarte curajos și inedit, mai ales pentru cinematografia română, atât de săracă în animații. Socotit documentar animat, filmul este un hibrid inegal și lipsit de emoție, conținutul documentar fiind foarte ficționalizat, de la concept — relatarea poveștii vieții și morții lui Claudiu Crulic de către personajul însuși, prin vocea lui Vlad Ivanov — până la substanța textelor pe care actorul le rostește (inspirată, însă, alegerea accentului moldovenesc și a tonului autoironic), iar atributele animației nu lucrează în favoarea emoției personajului și a dramei.

Animația pare de multe ori dezlânată, iar faptul că desenul explică vocea sau că vocea dublează imaginea nu face decât să piardă ritmul poveștii, să bana­lizeze personajul, iar impresia de inocență și candoare pe care o caută realizatorii nu ajunge la spectator.

Cu o animație voit frustă și cenușie, însă de multe ori prea săracă și rudimentară, de fapt, filmul se sprijină doar pe emoțiile faptului real, care, sigur, lucrează în mintea spectatorului și pe muzica foarte adecvată.