Creatura - Cronică de film

Povestea începe acolo unde Carpenter o încheia, însă calităţile CGI-ului nu suplinesc nici creativitatea, nici talentul.
Chiar dacă se cheamă prequel, filmul debutantului Matthijs van Heijningen Jr. nu e departe de un remake cu un bonus feminin marca Alien.

Aşadar, o echipă de cercetători aflaţi în Antarctica descoperă o creatură îngheţată şi (surprise!) vie, care îşi foloseşte victimele drept gazdă pentru o clonare eficientă şi foarte rapidă. Astfel, suspiciunea şi instinctul de conservare construiesc tensiunea şi dizolvă orice umbră de încredere în echipă (testul plombelor, ce mai ridică moralul!), orice mişcare, orice privire pot fi mortale, iar creatura mult prea prezentă insistă să se arate în toată splendoarea nenumăratelor transformări.

De vreme ce există şi funcţionează perfect filmul lui Carpenter, pe lângă filmul din ’51 al lui Howard Hawks&Christian Nyby, noua Creatură, fără să fie o catastrofă, nu prea îşi găseşte rostul, mai ales cu pretenţia/pretextul unui prequel. Dacă la Carpenter, suspansul şi groaza creşteau tocmai din lipsa şi amânarea apariţiei creaturii, acum totul este expus ca la bâlci, alimentând un soi de curiozitate trivială privind schimbările de look ale posedatei arătări.