Casa conspirativă - Cronică de film

Conflictul, oricum vizibil și puternic, era amplificat de prezența unui ofițer începător (Ethan Hawke) care trebuie să accepte (or not) lecțiile îndrumătorului său.

De fapt, dincolo de schimbarea de decor (Africa de Sud în loc de L.A.), producția regizorului suedez Daniel Espinosa are cam aceeași structură: Tobin Frost (Denzel W.) este o legendă în istoria recentă a CIA, care, prin metodele lui, a rescris manualele agenției. Doar că de vreo 8-9 ani a dispărut de pe radarul spionajului american și a reapărut, frecvent, ca sursă a unor scurgeri de informații vitale pentru americani. Este, așadar, un outcast, sau, pe românește spus, un trădător. Toată lumea îl caută, (mai) toată lumea îl vrea mort. Atunci ce caută în consulatul american din Cape Town? Asta vrea să afle și Agenția, deci trimite o echipă la fața locului. Care e, de fapt, o fațadă, o casă secretă ”administrată” de Matt Weston (Ryan Reynolds), un tînăr blazat, care abia așteaptă să plece din Africa, după 12 luni de inactivitate. Matt crede că poate mai mult. Și de aici începe acțiunea. Urmăriri, tradiționalul adevărat trădător, leșinatul conflict experiență vs prospețime-dornică-de-afirmare, presărate cu previzibile răsturnări de situație.

Perechea Washington-Reynolds funcționează acceptabil, doar că avem în față un deja-vu. Tobin Frost e rugos, dur, acționează dincolo de limitele legalității (dar ce mai contează cînd angajații CIA folosesc metoda înterogatoriului prin falsa înecare...) și are norocul să dea peste un fraged agent, fără pic de trecut operativ, dar care este ambițios, tenace și inteligent.

Cu o distribuție importantă (Vera Farminga, Brendan Gleeson, Sam Shepard), cu imaginea și montajul după rețeta genului (alert, cu tăieturi abrubte, cameră pe umăr), dar fără să exceleze, filmul ăsta e de actualitate, cum se spune în limbaj reportericesc. Adică, e nevoie de un control mult mai atent al activităților serviciilor secrete (citește CIA), pentru că scopul, oricît de nobil ar fi, nu scuză orice mijloace. Iar toți&toate trebuie să se supună legii...Legii pop-cornului la cinema, zic.