BISTRIK 53

În background e povestea filmului Museum of Broken Relationships. În prim plan, relația mea absolut specială cu acel loc. 

Marți, 14 aprilie 2009

Sunt de 5 zile absolut singură într-un oraș în care nu cunosc pe nimeni în afara oamenilor de la producție, cu care vorbesc doar câte 2 ore pe zi și ale căror nume nu reușesc să le rețin.

Locuiesc pe deal, într-o casă cu 7 camere și o grădină plină de cireși înfloriți. Ușa de la intrare nu se încuie și, din când în când, seara, mai mulți grădinari care nu vorbesc engleză vin și cosesc iarba. Nu știu de ce vin, dacă știu că sunt aici și dacă chiar există sau îi inventez eu.

Nimeni de la niciun magazin nu vorbește engleză. Eu știu să zic "Zdrave" (bună), "Molim" (vă rog) și "Hvala" (Mulțumesc). Mai știu și ce m-a învățat Stevan în facultate, dar cred că nu e ok să zic asta nimănui.

Acum când scriu, se aude din departare și cu ecou rugăciunea musulmană. Și locul ăsta mi se pare o combinație de fantome cu Bin Laden și cireși înfloriți. Greetings from Sarajevo.

Sâmbătă, 18 aprilie 2009

Cred că deja m-am obișnuit. M-am plimbat prin oraș câteva ore. E un 3 în 1 perfect. Partea musulmană și centrul vechi (Bascarsija) - cu tarabe, miros de grătar, covoare, pașmine și ibrice de cafea. Partea europeană cu Versace și cafenele de fițe. Și partea unde locuiesc eu, în Bistrik, cu grădinari și cireși înfloriți. E un singur lucru pe care mi se pare că îl văd în toate trei - brutăriile. Pekara. Și au cea mai bună pâine din lume.

Am mers într-un bar care se numește Barhana și am băut bambus. Cola cu vin roșu, lămâie și gheață. Am cunoscut un domn cu ochii foarte albaștri care dresează câini. Nu să stea în două picioare și să se rostogolească. Ci să caute bombe. Mâine pleacă în Afganistan pentru 3 luni. Cu cățeii. Și mă tot gândesc la două lucruri. Săracii caței. Și dacă încă sunt bombe ascunse în Sarajevo.

Vineri 8 mai 2009

Mâine se face o lună, dar mi se pare că locuiesc aici dintodeauna. Domul de la chioșc știe ce țigări fumez. Doamna de la aprozar m-a învățat să zic "O pâine vă rog" (dar am uitat). Chelnerii de la Delicatessen știu că-mi place să beau bambus.

Am aflat tot ce puteam să aflu despre război de la oameni care s-au sărutat prima dată în viața lor printre grenade. Și cumva, într-un mod cinic și paradoxal, asta i-a făcut mai frumoși. Sau poate așa par acum, pe la terase, printre vată de zahăr și mere în caramel.

Joi, 14 mai 2009

Mâine la 6 dimineața am avion. Sunt tot singură în casa din Bistrik, dar e un pic altfel decât în prima zi. Grădinarii au terminat de cosit iarba și nu mai vin de ceva timp. Cireșele aproape s-au copt. Și am învățat să zic "Volim te".

Am stat 36 de zile în Sarajevo. Și nu știu cum se cheamă senzația că aș vrea să mi se anuleze zborul și să mai fie una...

 Iulia Rugină

Vezi Bio Iulia Rugină

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•