Berlinale, ziua 2
Ileana, să știi că (încerc să) scriu această pagină dintr-un bar, celebrul Bar Australian de lângă Berlinale Palast și e zgomot și e fum și e mișto.
Și eu n-am apucat să scriu mai devreme pentru că am tot alergat de la un film la altul. Dar, despre ziua de azi vei afla cîte ceva mâine. Azi e despre ieri.
Astfel am văzut două filme, ”Captive”, regizat de B. Mendoza, după un fapt real, anume răpirea unui grup de civili dintr-un resort filipinez. I. Huppert este cam ternă, iar filmul este în ”tendințele” ultimilor ani când vine vorba de subiectul asta delicat, să-i zicem. Adică, nu portretizăm teroriștii ca pe niște criminali, ci încercăm să rămânem neutri, cu mici accente umanizante: discuții despre copilăria lor nefericită, apropieri ostatici-teroriști, conflictele cu armata care împușcă mai mult la întâmplare. Meritul lui Mendoza e că încearcă să păstreze o anumită distanță decentă față de personajele lui. Putea, totuși, să-l mai scurteze, are 2 ore. Este în competiție și nu cred că are vreo șansă.
La 6 pm am fost la premiera de gală a filmului coprodus de Bobby Păunescu, ”Diaz. Don't Clean Up This Blood”, despre incidentul petrecut în timpul întrunirii G8 de la Geneva din 2001. Deși începe cam nesigur și-mi părea că nu adună deloc, urmează o oră jumate de imagini ireale prin brutalitatea și cruzimea lor inutilă. Lucrul cu adevărat năucitor e că toate bestialitățile alea s-au petrecut în Italia! Te pune pe gânduri.
Închei amintind că am mâncat o foarte bună friptură de cangur, la un restaurant argentinian.
Pe mâine.
FlorinB