Bel Ami – cronică de film
Filmul Bel Ami este ecranizarea nuvelei omonime a lui Guy de Maupassant.
Aveam foarte mari rezerve de când am citit distribuția (Robert Pattinson e dintre numele care mă sperie când încerc să mi-l închipui jucând), dar, fie, e un debut, ambii regizori sunt respectabili în teatrul britanic, mai sunt Kristin Scott Thomas și Uma Thurman pe generic, n-o fi chiar o căzătură. Cam e!
Fără pic de imaginație cinematografică, fără tensiuni și cu interpretări, în general, lamentabile, filmul ăsta stă ”decât” în scenografie, dacă e să stea în ceva.
Bine, veți spune, e film de epocă, ”ce naibilor”, dacă nici măcar decorurile nu-s bune... Rezultatul e fără sare&piper, e tern, plat, băietul ăla (vampirașul, adică) e pe lângă rol total (cred că, pe lângă neinspirata alegere regizorală, el e definitiv impotent actoricește, deși personajul, parvenitul Georges Duroy prestează pe bandă rulantă la femeiuștile din Parisul anilor 1880), lipsește replica spusă bine, ce mai, lipsește totul.