Basme și fantezii pentru oamenii mari

Și bineînțele că prima zi de filme nu putea debuta oricum, așa că am văzut un basm cu oameni săriți de pe fix. Da, din secțiunea Supernova, Zâna/La Fee, de Bruno Romy, Dominique Abel și Fiona Gordon (ultimii doi sunt și protagoniști) e chiar un basm cu “dacă n-ar fi, nu s-ar povesti” cu un el, paznic de noapte la un hotel, și o ea o zână și în timpul liber pacientă a unui spital de nebuni, care trebuie să se întâlnească și să rămână fericiți până la adânci bătrâneți. Zâna vine să-i îndeplinească trei dorințe, două dintre ele sunt rostite și împlinite, a treia tot întârzie să apară și bine face. Ce și-ar mai putea dori omul îndrăgostit chiar de zână atunci când dragostea este reciprocă. Într-un film în care nu cred că se rostesc mai mult de 10 fraze, cu umorul, căldura și gagurile care amintesc de filmele lui Tati și Kaurismaki, povestea (pe alocuri cântată și dansată) este o jucăușă declarație de iubire pentru oameni.

Exact opusul acestui film a picat Nicio victimă /Zero Killed (secțiunea Fără Limită), de Michal Kosakowski, un film despre fanteziile criminale din mințile oamenilor. Regizorul de origine poloneză, a ales oameni din diferite medii sociale și cu diferite ocupații, pentru a le da ocazia să însceneze propriile scenarii criminale, condiția fiind să joace chiar ei în film, iar după 16 ani, regizorul îi caută și le pune niște întrebări. Filmul este năucitor la nivelul contrastului dintre imaginea omului care povestește acum opțiunile de atunci și filmul în care el joacă rolul criminalului (iar opțiunile sunt dintre cele mai sângeroase sau deviante). Din păcate, chestionarea nu scoate la suprafață detalii legate de motive, povestea personală este expediată, drumul pe care îl parcurge un individ de la cea se află în mintea lui până la actul în sine este foarte puțin schițat (deși este un act fals, să nu uităm). Iar această neîmplinire a filmului (confirmată ulterior de regizor într-o discuție) vine din frica și reticența oamenilor de a duce adevărul până la capăt, de a pune în cuvinte ceea ce înscenaseră ceva vreme în urmă, iar problema crimei trece încet, încet de la unghiul personal, subiectiv la unghiuri mai ample, comune privind, de pildă, problema violenței băgate pe gât de media, la chestionarea pedepsei cu moartea, la imaginări posibile în cazul în care copilul fiecăruia ar fi molestat/omorât etc.

Ultimele două filme, Întârzierea/La Demora (Supernova), de Rodrigo Pla și A doua soție/Kuma (Competiție), de Umut Dag sunt două povești domestice. În primul film, o femeie cu trei copii are grijă și de tatăl ei, care începe să uite și să nu mai aibă control asupra tot ceea ce face sau spune. Strâmtorată și copleșită de responsabilități, se hotărăște să îl ducă pe bătrân la azil, numai că birocrația și nefavorabila situație financiară vor amâna dosarul. Atunci, femeia va impinge cumva destinul și-l va abandon ape bâtrân, cu siguranța că serviciile sociale îl vor duce la azil. Numai că planurle de acasă nu se prea potrivesc și intențiile bune se plătesc. Emoționant, dar fără să pice în plasa melodramatică, și corect, fără să stea la distanță.

Filmul A doua soție/Kuma din competiție are tot o poveste domestică, doar că de data asta e vorba de o familie tradițională turcă stabilită în Austria. Fatma are grijă de copiii ei, de tradițiile și de prestigiul familiei, iar Ayse este o fată de la țară care va deveni soția fiului său și numai, pentru căstarea de sănătate a Fatmei se înrăutățește și Ayse va deveni punctul de sprijin și omul de încredere, femeia care ar putea prelua ștafeta. Însă viața lor ia o turnură neașteptată, planurile sunt date peste cap, și tradițiile și prestigiul sunt puse la încercare. Filmul este o melodramă, la început mai bine construită, mai ales prin ambiguitatea personajelor (mai ales că este o familie numeroasă și le cam pierzi șirul), pentru ca apoi să fie punctată de accidente și fatalități, mult prea aranjate pentru finalul (cam expediat) neapărat plin de speranță.

Cum nu mă pricep la gusturi gastronomice fine și alese, așa cum v-a obișnuit colegul meu Florin Barbu, am să-l las pe el mâine să vă mai dea de veste despre bunătățile de pe la Cluj.
Vorbeam de soarele de ieri și închei misiva pe o ploaie cu bulbuci. Dar conform tradiției, ploaia se va opri chiar înainte de proiecția în aer liber din Piața Unirii.