Balada tristă de trompetă - Cronică de film

Dacă n-ați văzut clasicele care i-au făcut renumele (Acción mutante, El dia de la bestia, Perdita Durango, Muertos de risa, La comunidad, 800 Balas sau Crimen ferpecto), puteți începe cu ăsta.

E un soi de best-of. În ambele sensuri. Alegorie macabră și ultra-violentă. Horror cu clovni. Dramă socială franchistă. Poveste de dragoste sânge­ros-damnată. Epic bolnav&subversiv.

Mai vreți? Mai am. Un film-epitaf despre Spania. O Spanie jefuită, fracturată, batjocorită, înșelată, penetrată din toate pozițiile. Personaje la limita umanității. Râzi cu ei. Râzi de ei. Apoi nu mai râzi deloc. De la Iglesia n-are milă și n-are răbdare; vechii colaboratori (Santiago Segura, Sancho Gracia, com­pozitorul Roque Banos) sunt de neoprit; spectacolul, grotesc&fascinant, poate începe. Sfârșit oricum nu are.

Replica anului – clovnul desfigurat și înarmat, către teroriștii care tocmai au aruncat în aer mașina primului-ministru, în mijlocul Madridului: „Voi de la ce circ sunteți?”. Evident că nu e pentru toate gusturile. Dacă-l întrebați pe Tarantino, cel mai provocator film de la Veneția 2010. Dacă mă întrebați pe mine, a demented masterpiece.

Balada tristă de trompeta (2010),

Spania, regia Alex de la Iglesia, cu Carlos Areces, Antonio de la Torre, Carolina Bang,

107 min.