Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului

IMAX-ul funcționează și nu e deranjant pentru ochi și urechi, până și engleza, care nu e tocmai limba maternă a blondului moțat, pare la locul ei în acest ultim Spielberg, sau, dacă vreți, prima lui animație.

Și ce animație! Motion capture, 3D, cu Peter Jackson alături (acesta l-a convins pe regizor că e mai potrivit așa decât o ecranizare live-action), cu toate mărcile Spielberg bifate, inclusiv o urmărire a la Indiana Jones, iar suma tuturor acestora e un film roller-coster, care-ți fixează ochii pe ecran și nu te eliberează decât la finalul aventurii lui Tintin. Și care e doar finalul acestei întâmplări, pentru că Tintin/Spielberg știu să recunoască o poveste/ aventură bună (de povestit). Dar știți ce? Pe mine nu m-a prins.

Nu știu să spun nimic neplăcut despre film, știu doar că niciodată nu eram nerăbdător să primesc/citesc despre ultimele plimbări aventuroase ale tânărului însoțit de Milou. Astfel că nici măcar identitatea british (Snowy) a albului cățel nu-mi pare blasfemiatoare. De altfel, Hergé spunea, prin anii ’80, „thought Spielberg was the only person who could ever do Tintin justice”. Nimic mai adevărat. Mergeți să-l vedeți. 

  (2011), regia Steven Spielberg, cu Jamie Bell, Andy Serkis, Daniel Craig, Simon Pegg, 107 min.