Anonimul. În afara competiției

Iar festivalul din Deltă are o tradiție în acest sens. Aduce în fiecare an producții ale unor regizori mai mult, sau mai puțin cunoscuți, sau prezintă filme regizate de actori, în secțiunea ”Regizori în spatele camerei”.

Dacă anul trecut spectatorii au putut vedea, în deschiderea festivalului,  ”The Tree of Life” și au fost norocoși, pentru că filmul lui Terrence Malick nu a fost distribuit în sălile noastre de cinema, anul acesta ”The Door” al lui Istvan Szabo (despre care am scris în prima depeșă...anonimă) a deschis balul, urmat, mai spre dimineață, de ”The Sunset Limited” (regizat de Tommy Lee Jones, prezentat în aceeași primă relatare). Dintre celelalte filme străine prezentate out of competition nu am mai văzut nici unul, dar am reușit să văd, pentru că la TIFF îl ratasem, ”Și caii sunt verzi pe pereți”/”Chasing Rainbows” (România,107 minute,  regia Dan Chișu, cu Adrian Titieni, Ionuț Vișan, Anca Florescu, Tudor Smoleanu), ultima creație a fondatorului DaKINO. Ultima creație care va fi văzută pe ecrane (se pare că premiera va fi în octombrie), pentru că regizorul mai are ceva în lucru. Ca și în celelalte două filme ale sale, Dan Chișu are fler în alegerea subiectelor, toate fiind cinematografice, cu potențial de casă. Fie că e vorba de tinerii din ziua de azi și de apucăturile lor, fie că vorbește de viețile noastre (privite ca un circ trist) bulversate de schimbările pe care nu prea le înțelegem, fie de aceleași vieți triste și ratate din care unii încearcă să scape fără să gîndească, rezultatul este, din păcate, neconvingător.

Da, este vizibilă o creștere de la ”WebSiteStory” (un film totalmente greșit, să-i spunem), dar și în acest ultim produs sînt la fel de vizibile o neatenție și o nerăbdare de neînțeles. Unele cadre și secvențe sînt inutil lungite, lucrul cu actorii ar fi trebuit să fie mai nuanțat (neinspirată alegerea celor doi prieteni ai lui Marius), Anca Florescu este, de cele mai multe ori, ”decît” decorativă, astfel că nu e deloc surprinzător faptul că Adrian Titieni este remarcabil. Rolul pe care i-l oferă Dan Chișu are ceva substanță, dar ar fi fost mai consistent dacă personajele din jurul său erau mai bine conturate. Altfel spus, cu toate micile (?) lipsuri, ”Și caii sunt verzi pe pereți” este un film de public, căruia îi doresc cît mai multe intrări.

Dacă tot vorbim de public și de filmul românesc, doi termeni care, în ultimii ani dominați de noul val românesc, nu prea se întîlnesc, ”Despre oameni și melci” al lui Tudor Giurgiu este filmul de public care ar trebui să atragă spectatorii în săli. Are la bază un fapt real amuzant petrecut cu ceva ani în urmă, are simboluri cu care românii pot rezona, are actori tineri și talentați și care sînt bine dirijați de un regizor  atent la nuanțe, are un ”monstru sacru”, Dorel Vișan, care e convingător în rolul unui director de fabrică românească devalizată și are un soi de melancolie sinceră față de niște oameni sărmani, dar care nu vor să se dea bătuți. Mai multe despre filmul lui Tudor Giurgiu după premiera de la mijlocul lui septembrie.

Pînă atunci, aș pomeni  despre ”Chuck Norris vs. Communism” al tinerei regizoare Ilinca Călugăreanu, care ne-a prezentat, în premieră, 10 minute din acest documentar centrat pe figura și vocea Irinei-Margareta Nistor, în fapt, o privire curioasă și jucăușă în anii de glorie ai casetelor video traficate cu frenezie de noi toți și care aveau o constantă lesne recognoscibilă: destule filme erau dublate de o voce inconfundabilă atunci&acum. Tot 10 minute ne-a oferit și Dan Chișu din cel mai recent produs al său, ”Youtube Bazaar”, care pare a fi foarte savuros și bine construit. Pe foarte scurt, este vorba despre celebrul  Bahoi! Sincer, eu nu auzisem nimic despre personajul respectiv, dar Gojira (care va asambla coloana sonoră a filmului) mi-a spus că acest Bahoi e o figură rară în orice peisaj.

Da, așa pare, fiind,oarecum, din aceeași categorie cu Ion Bîrlădeanu, păstrînd proporțiile, desigur. Ce vreau să spun este că astfel de oameni deveniți personaje sînt, de obicei, un pariu cîștigat (lesne?) al oricărui regizor care nu sufocă subiectul. Iar Dan Chișu, din scurtul fragment văzut, îl lasă pe Bahoi să respire. Să avem răbdare și să vedem.

Pînă atunci, îmi trag nițel sufletul și încerc să fac mici escale prin farfurii și printre canalele pline cu stuf, înainte de tradiționala...,cum îi zice, domne?, zi să-i zic...Exact, concluzie!