”Anonimele” scurte și bune

Favoritul publicului a fost ”Pui, cartofi prăjiți și-o cola”/”Chicken, Fries and a Coke” (2011, 14 minute), scris și regizat de Emanuel Pârvu, cu Dorina Lazăr, Coca Bloos și...Este o comedie de situație, dacă vreți o așezare într-un gen, o excursie la mare cu două cuscre și nepoata lor aproape adolescentă. Bunicile nu-și vorbesc, iar nepoata vine din America și nu știe o boabă românește. Filmul este o mică demonstrație de regie bazată pe un scenariu foarte atent scris, cu două actrițe puternice bine conduse și cu o situație care nu derapează în isterii asurzitoare, sau în sentimentalisme lăcrămoase. Nu e surprinzător premiul, pentru că publicul tînăr al festivalului rezonează cu poveștile simple și spuse cinstit, cu umor natural, fără zorzoane mincinoase.

Pentru că filmul lui Adrian Sitaru, ”Chefu”/House Party”, este arhicunoscut, n-am să insist și am să încerc un mic survol peste celelalte românești. O surpriză amuzantă a fost ”Merry Zombie Christmas” (regia Victor Dumitrovici, 2011, 5 minute, cu Tudor Chirilă), un mic horror colorat și decorat potrivit genului, destul de atent asamblat, un exercițiu care ar putea fi dezvoltat într-un lung metraj, de ce nu? Oricum, admirabil efortul și rezultatul! Pe lîngă Adrian Sitaru, ”greii” acestei secțiuni, partea românească, au fost Tudor Giurgiu și Paul Negoescu. Primul ne-a arătat ”Un alt Crăciun”/”Another Christmas” (Regia Tudor Giurgiu, 2012, 15 minute), sau schimbarea apărută cînd părinții pleacă să lucreze în alte țări și-și regăsesc băiețelul  un pic mai înstrăinat, chiar dacă ei ”se spetesc muncind pentru ăla micu” și vin cocoșați de cadouri. Aș remarca subiectul pentru că este al doilea scurt metraj consecutiv în care Tudor Giurgiu explorează lumea celor mici. Paul Negoescu vine cu încă un scurt metraj, ”Orizont”/”Horizon” (regia Paul Negoescu, 2012, 11 minute), la importanta lui ”colecție”, de data aceasta cu un subiect și cu o abordare ușor diferite față de cele cu care ne obișnuise, fie și pentru faptul că ecranul nu mai este atît de populat. Dintre celelalte aș remarca ”Reuniune de familie”/”Family Reunion” (regia Florina Dumitrache, 2012, 13 minute), ”Gobbel” (regia Raluca David, 2011, 19 minute) și ”Tenis” (regia Vladimir Dembinski, 2012, 15 minute), toate fiind lucrările studenților/absolvenților respectivi, adică supuse anumitor constrîngeri de format. Dacă ”Reuniune...” și ”Tenis” au ceva din ”Toată lumea...” al lui Radu Jude (regizoarea nevăzînd filmul la momentul filmării) și, respectiv, din ”Lecția de box” al lui A. Mavrodineanu, ”Gobbel” are un subiect original și oarecum, necunoscut/ignorat în România: turismul de înmormîntare i-aș spune, o expresie, recunosc, cam nepotrivită pentru descrierea vizitelor pe care străinii, în special românii plecați peste graniță, le fac în locurile de unde au plecat pentru a-și aranja cele necesare morții și înmormîntării. Subiectul e suculent și cu mai multă atenție ar fi putut ieși un film savuros. Nici așa nu e rău, dar pare neterminat, neconturat.

Deși am votat cu filmul cîștigător, unii dintre favoriții mei au fost”Abgestempelt”/”Punched” (Austria, 2012, regia Michael Rittmansberger, 10 minute), o încercare de înțelegere a unor acte extreme cu mintea și prin ochii unui copil, și ”La miranda perdida”/”The Missing Looks” (Argentina, 2012, 11 minute, regia Damian Dionisio), un stop-cadru în sîngeroșii ani ”70 din Argentina. Și aici, privirea este a unui copil, o fetiță ai cărei părinți încearcă să o protejeze de zbaterile unei lumi mult prea smintite. Iranianul ”Barbie” (2012, 13 minute, regia Ali Asgari) are în centrul obiectivului tot un copil, o fetiță care trebuie să înceapă școala, dar, poate pentru prima oară, este așezată în fața Ordinii și a Legii.

Dealtfel, o mare parte a scurt metrajelor au fost centrate pe copii, cu micile lor vieți care ar fi trebuit să fie pline de veselie și jocuri, dar care, dureros de devreme, ajung populate cu umbre și zgomote, cu străini și teamă. Niște vieți înghesuite!

Din păcate, nu am văzut nici un film din competiția de scurt metraje de animație și îmi pare rău, pentru că am auzit că a fost bună, cu un cîștigător din România (”Țipătul”/”The Scream”, 2011, 3 minute, regia Sebastian Cosor, singurul participant) dintre cei 20 de concurenți.

Aici închei rezumatul competițional și vă aștept la întîlnirea cu filmele din afara competiției și cu mici amintiri din Sfântu Gheorghe.