Anonim - Cronică de film

... mai exact, între susținătorii lui Edward de Vere, duce de Oxford, și apărătorii lui William Shakespeare în rolul de autor real al tuturor pieselor și sonetelor semnate de el, filmul lui Emmerich rămâne o farsă, nu prin calități de gen, ci prin inutilitatea lui.

Și chiar dacă lucrurile ar sta cum vrea Emmerich și dacă Edward ar fi adevăratul autor, ar fi fost de bun-simț ca personajului lui Shakespeare să i se acorde mai mult de cinci minute în poveste. Astfel, cu suficiență, îngâmfare și o lipsă de creativitate înspăimântătoare, Emmerich, autor al multor disaster movies, demolează un personaj monumental și îl descompune până la cel mai penibil nătărău analfabet și netalentat, fără să dea atenție unor argumente mai solide.

Într-o epocă foarte deschisă artelor dramatice, de ce să fi ales Edward (în film, motivul amorului secret cu regina Elizabeth este cel puțin dubios) să lase pe mâna unui terchea-berchea o astfel de operă, în vreme ce Ben Johnson pică de idiot atunci când refuză dreptul de semnătură?

Analfabetul Shakespeare cu grammar school la bază, așa cum e livrat în film, nu trece (cum vine asta?) testul credibilității, nici dacă ar fi scris toată viața doar bilețele de amor. Un astfel de oligofren, care se aruncă în mulțime plimbat pe brațe ca un star rock, face glumițe de grajd și nu articulează două fraze, se presupune că a putut face față imaginii de bard nemaipomenit și, iată, că a reușit să-i prostească și pe exegeți. Nu ține, Mr. Emmerich!