Andi Vasluianu: "Caut umorul cam în tot ce fac”

Actorul Andi Vasluianu joacă rolul șefului de sindicat al uzinei ARO aflată în faliment. O soluție salvatoare, chiar dacă bizară, va da peste cap comunitatea musceleană, de la directorul uzinei (Dorel Vișan) și secretara acestuia (Monica Bîrlădeanu) până la nevestele muncitorilor și doi potențiali cumpărători francezi.

Un interviu cu actorul Andi Vasluianu realizat de Ileana Bîrsan

Există diferențe majore între filmul pe hârtie și filmul de pe ecran?

În general cam toate scenariile se recizelează pe ici, pe colo, în perioada filmărilor, chiar dacă scenariul e bun, așa cum a fost cazul pentru “Despre oameni și melci”.
A fost o scenă, de pildă, în care eu îi cer personajului Monicăi (n.m. Bârlădeanu) copia actului de vânzare a uzinei. Inițial scena era scrisă altfel și nu prea era în logica personajului George pe care îl interpretez. Îi ceream să vină cu noi la București și alte lucruri pe care, de fapt, personajul meu nu le-ar fi făcut și ar fi devenit grobian. Așa am ajuns la ideea de a cere o copie după act.

Această comedie populară recuperează o epocă de dată recentă. Ai amintiri legate de perioada istorică de care filmul se folosește?

Povestea reală a șefului de sindicat a avut loc în 2002, dar Tudor a ținut s-o plaseze în ’92 pentru că este o perioadă mai naivă. Pentru începutul anilor ’90 eu îmi amintesc foarte tare de partea cu Michael (n.m. Jackson), cu care rezonează foarte bine și Tudor (n.m. Giurgiu). În afară de asta, mi-am lăsat chică și, la vremea aceea aveam mustață, pentru că filmam un scurtmetraj și ni s-a părut că se potrivesc foarte bine. Cred că și șeful de sindicat din povestea reală avea chică și barbă sau cioc, dar era mai plinuț.

Care a fost scena cea mai dificil de realizat?

Ca să iasă o comedie amuzantă și să conțină acel ridicol care face ca povestea să fie bună, trebuie să iei foarte în serios munca. Comedia mi se pare de două ori mai greu de jucat decât drama. Eu oricum caut umorul cam în tot ce fac, dar când joc comedie mă oblig să mă iau în serios, pentru ca toate scenele să devină comice prin situațiile pe care le reprezintă. Însă, scena cea mai grea a fost cea a discursului în fața muncitorilor, tocmai pentru că mă adresam unor neprofesioniști; actori erau doar în primul rând, în rest erau figuranți și chiar muncitori. Trebuia să găsesc tonul potrivit ca să-i conving.

Poți alege o scenă favorită, a ta sau a colegilor tăi, care îți place cum a ieșit?

Îmi plac foarte mult două scene. Este o scenă în care Monica îl primește în vizită pe tânărul francez la ea acasă, când descoperă că pot comunica în spaniolă. Iar în ceea ce mă privește, îmi place scena dinspre final când mă întâlnesc cu nevastă-mea (n.m. Andreea Bibiri) și acolo mi se pare că a ieșit exact ce ne-am dorit, și, apoi, scena în care vin acasă și descopăr că nu mai e nimeni.

Cum ai recomanda filmul?

Filmul “Despre oameni și melci” nu a fost făcut pentru noi, ci pentru spectatori.

Foto credit: Adi Marineci

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
•