Who’s Afraid of The Human Body?

Apoi, prin faptul că nu se foloseşte de niciun fel de reprezentări ale corpului uman, din plastic sau din cine ştie ce alt material, ci de corpul uman însuşi. Acesta este disecat, dezarticulat şi rearticulat pe bucăţi, părţi, sisteme, împânzit cu polimeri, dezintegrat pe alocuri cu acid, etanșat la vid, în concluzie supus platinaţiei, și expus publicului larg.

Propriu-zis, expoziția este alcătuită dintr-o serie de galerii tematice, care se succed după cum urmează: galeria de schelete și mușchi, galeria aparatului respirator, cea a sistemului digestiv, apoi a sistemului nervos, urmate de galeriile sistemului cardiovascular, respectiv a sistemului reproducător și a aparatului urinar.

Penultima – galeria de dezvoltare a fetusului – ne oferă priveliștea impresionantă a acestuia de-a lungul primelor săptămâni de la concepție. Expoziția culminează cu o galerie finală intitulată sugestiv „Privire către viitor”, care incită de fapt vizitatorul la o reașezare în el însuși în urma experienței unice trăite de-a lungul galeriilor anterioare.

Vizitarea expoziției The Human Body nu echivalează cu a merge acasă la Madame Tussauds. Ochiul omului din public se apleacă și se reflectă în ochiul omului-exponat. Corpul viu se plimbă în preajma corpului mort, dar care pare viu, depliat și repliat până în cele mai mici detalii. Până la rărunchi, cum ar veni. Pe care știi că-i ai, îi simți, mai ales atunci când nu funcționează bine, dar nu-i vezi. Și, în genere, nici nu-ți dorești să-i vezi.

De cele mai multe ori, e mult mai confortabil pentru om să țină ascunse chestiile astea lăuntrice și să intre în contact cu ele doar din când în când, de obicei atunci când situația o cere. Nu mai târziu, nu mai devreme. E ca un fel de secret, la care ții cu tot dinadinsul să nu iasă la iveală. Sau ca un fel de pudibonderie, sănătoasă de cele mai multe ori.

Ori, The Human Body te provoacă să renunți la secret, să te vezi pe dinăuntru. Nu mai e vorba de altul, ci de tine. O asemenea oglindire nu poate simplă, ușoară, și e greu de dus fără o minimă mediere.

Poate de aceea este prezent la locul faptei personal calificat – studenți la medicină –, care să amortizeze șocul, să facă mai ușoară trecerea de la omul viu la omul mort, să ne înlesnească propria noastră apropriere. Poate că este și un mod suplimentar de a obiectiva, de a legitima această expunere a unui interior uman aflat până acum doar la îndemâna specialiștilor.

Expoziția este îndrăzneață din acest punct de vedere, tupeistă chiar, și necesită – repet – pentru cei care nu au vreo legătură cu sfera medicală, curaj. Curajul de a te vedea pe interior, exact așa cum ești, sănătos sau nesănătos, fumător sau nefumător, cu ficatul mărit sau cu arterele îngroșate.

Pe lângă toate aceste dificultăți, există câteva picanterii „americane”, cu corpuri înfățișate în timp ce fac un sport sau altul, cu precădere sporturi cu mingea (baseball, fotbal american etc.).

Dincolo de absolut remarcabila latură științifică care a permis realizarea efectivă a exponatelor, de scopul evident educativ al expoziției, de care ne putem folosi acum şi noi, expoziţia este tulburătoare. Compania care a reușit punerea în practică a acestui proiect, care are la activ peste 20 de milioane de vizitatori în toată lumea, este G Force EXHIBITIONS. A stârnit admirație și oprobriu public din mai multe puncte de vedere peste tot prin lume cu această expoziție. Și multe întrebări.

Este decent și uman, etic adică, să expunem de o asemenea manieră corpurile pentru care nimeni nu s-a învrednicit (sau interesat) le asigure o reintegrare naturală în natură? Și pe urmă, toate corpurile fiind de origine chineză, există suspiciuni cum că ar putea aparține unor prizonieri politici, morți în cine știe ce condiții de tortură îngrozitoare. Trebuie să menționăm că toate corpurile sunt donate pe cale legală de statul chinez, în scop educativ.

Iată doar câteva dintre temele și temerile iscate în jurul acestei expoziții absolut ieșite din comun. Sunt persoane fizice și organizații neguvernamentale care cer închiderea acesteia, în vreme ce mulți alții așteaptă cuminți la cozile lungi din fața muzeelor.

În 2009, pe când se numea Bodies: The Exhibition, aceasta a fost închisă prin ordin judecătoresc, în Franța, motivul invocat de judecător fiind că unor oameni morți le șade mai bine la cimitir decât într-un muzeu, fie el și itinerant.

De orice parte a disputei te-ai afla, The Human Body te pune pe gânduri: putem să facem o expoziție cu oameni sau mai degrabă putem să facem din oameni o expoziție? Pe de altă parte, putem să împiedicăm (până unde şi din ce cauze?) progresul ştiinţific şi mai ales accesul din ce în ce mai mare al publicului larg la o informaţie cât mai adecvată?

Nu sunt întrebări cu răspunsuri la îndemână. Și marele beneficiu al acestei strădanii absolut fabuloase este că ne îndeamnă să reflectăm la toate acestea.

Expoziţia The Human Body este rămâne deschisă până pe 4 august. Preţ bilete: 50 lei/adult (marţi-vineri), 60 lei/adult (sâmbătă-duminică). Pentru tarife de grup, copii sau rezervări, consultaţi site-ul www.antipa.ro.

Galerie foto:

• 
• 
•