Rodica Cotoi, spectatorul din culisele TNB

Îi descrie simplu, în câteva cuvinte de laudă pe fiecare în parte. Radu Beligan? „un domn, un mare domn!”. Andrei Șerban? „Nu pot să spun câtă finețe!”. Ion Caramitru? „un director care respectă pe oricine!” Și pentru că s-a prins în hora amintirilor, îi răsar în minte cuvintele Cocăi Andronescu. „Rodica, chiar dacă te bate bărbatul, chiar dacă ai un necaz, tu trebuie să zâmbești! Asta ca să aibă și cei din jur bună dispoziție!”.

La 59 de ani, doamna Rodica n-are odihnă. Aleargă prin teatru ca argintul viu. Acum instituția este „răscolită” din pricina lucrărilor de reabilitare și este mâhnită, căci asta o împiedică să asiste la toate repetițiile, cum obișnuia. Știe toate cotloanele casei artiștilor și mărturisește că cele mai frumoase amintiri ale sale sunt aici, în locul în care a petrecut 36 de ani. „Văd toate spectacolele la premieră!”

Este nerăbdătoare s-ajungă la subiectul său preferat: vrea să ne povestească despre prietenia de peste 30 de ani cu Ovidiu Iuliu Moldovan. „Primul spectacol în care l-am văzut a fost Generoasa fundație. A fost mare în Caligula și în Tamerlan”. Nu știe cum de „s-a legat” așa strâns de domnul Ovidiu, cum de i-a devenit bună prietenă și confidentă. Dar un lucru e sigur: nu-l poate uita, nici acum, după trei ani de la dispariția sa. „Chiar înainte să ne părăsească ne spunea în glumă: ne întâlnim acolo și facem un teatru!”.

Degeaba încercăm să aflăm mai multe despre viața personală a regretatului actor. „Dacă aș fi avut un soț gelos, nu cred că aș mai fi fost atât de apropiată de domnul Ovidiu, pentru că mă suna și la 2 noaptea să-mi vorbească”. Despre teatru, mai ales.

Femeia știe multe, dar nu vrea să spună prea multe: „poate mă aude de acolo, de sus, și se supără!”. Își amintește de un episod haios cu o admiratoare de-a artistului. „Se îndrăgostise una de el, o nebună, și nu-l lăsa în pace. Îl aștepta înainte de spectacol la intrare. Era supărată că domnul Ovidiu nu-i dădea atenție și voia să-i arunce cu vitriol în ochi. Așa că îl așteptam la mașină și îl acopeream cu haina pe cap până intra în teatru”.

Ochii îi joacă în lacrimi. Își frământă mâinile și, cu vocea sugrumată de emoție, ne mărturisește cum își declara marele actor afecțiunea pe care i-o purta: „Rodica, prietena mea, am să te iubesc și dincolo de moarte!”