M de la muzica lui Metheny
Aflat pentru prima dată în „enclava latină” estică, Pat Metheny vorbește despre simțăminte și gânduri, despre transpunerea acestora pe scenă. Despre idoli și descoperiri. Despre sunete.
„Pentru că n-am mai fost aici, o să încerc să fac un set deosebit”, a fost tot ce ne-a putut mărturisi. Anual, susține zeci de concerte în Europa, iar faptul că a ajuns abia acum în România e încă un motiv de indignare.
Are prieteni aici care-l „aprovizionează” cu albume, însă are ceva dificultăți cu limba română. „Știu ceva portugheză, care seamănă mult cu limba voastră. Văzând scrise cuvintele românești, recunosc rădăcinile, dar dacă vă aud vorbind, nu înțeleg nimic. Este foarte interesant că există o enclavă latină atât de în estul Europei”.
Pat Metheny nu crede în catalogări muzicale, doar cântă. „De-a lungul timpului, au apărut tot felul de cuvinte care să descrie ceea ce fac, însă este muzică”. Pe scurt, artistul Metheny înseamnă sunetele pe care le face.
Trăiește revoluția instrumentelor muzicale. Un exemplu grăitor este și proiectul Orchestrion – modul absolut original de a transpune modernul în acustic. Și asta pentru că americanului i-a plăcut întotdeauna să controleze sunetele. Totul este o acumulare, fără a se debarasa de nimic deja folosit.
„Mi-a plăcut întotdeauna să controlez sunetele”
Albumul What‘s It All About a apărut după ce Metheny, interpretând câteva dintre piesele pe care le știe și le iubește de-o viață, și le-a imaginat aranjate pe un disc. Astfel, materialul prezintă într-o notă absolut nouă melodii ca The Sound of Silence sau And I Love Her.
„Mă interesează să cânt pentru oameni, dar, în același timp, nu-mi pasă ce cred alții despre mine. Pot doar să ghicesc. Tot ce știu este ceea ce e înăuntrul meu. Și mă exprim prin muzică”. Iar chitara este dispozitivul care-i traduce perfect simțămintele.
„Pentru că-s muzician, nu prea-mi pasă de muzică”
Dacă printre idolii săi se numără Coltrane, Parker, The Beatles, iar muzica country este un gen preferat, despre ceea ce se întâmplă astăzi pe scena muzicii mondiale, Metheny nu are cuvinte de laudă neapărat.
În viziunea sa, rockul nu a mai adus nimic nou de la The Kinks încoace, iar în ceea ce privește jazzul, de când pianistul Brad Mehldau i-a atras atenția (acum aproape 20 de ani), nu a mai remarcat altceva. Cei doi au colaborat pentru două albume, în 2006 și 2007. „Brad este ceea ce caut: originalitate, combinată cu o cunoaștere profundă a muzicii”.
„Dacă-i asculți pe The Kinks, acolo găsești și Sex Pistols, și Nirvana. Pentru că-s muzician, nu prea-mi pasă de muzică, îmi place rockul, dar toată lumea face cam același lucru. Muzica asta este o chestiune mai mult culturalo-politică...”, și-a pregătit ieșirea spre scenă Pat Metheny.