Liu Ding: „Internetul ne-a dezvăluit fața virtuală a realității”

Lucrarea Omission discuta mecanismul prin care se creează contextul istoric. Performance-ul dvs. de la Tate se bazează tot pe un soi de re-contextualizare. În ce context conceptual o să se desfășoare?

Prin arta mea, vreau să ajung să înțeleg sensul și poziționarea cuvântului „istorie” în contextul actual, pentru că mi se pare că a devenit o urgență pentru prezent. Structura economică a țării în care trăiesc a fost intens capitalizată. Ca atare, felul în care interacționează oamenii s-a schimbat mult față de perioada în care țara era închisă.

Modelul economic capitalist a fost implantat într-un sistem politic autoritar. Libertatea, egalitatea, deschiderea și transparența au fost înghițite toate de un sistem capitalist autoritar. Lipsa de transparență e cea mai bun metodă de a păstra sistemul politic neatins, curat și în stare să controleze situația. Genul ăsta de scenariu se întâmplă peste tot. Cred că „simțul istoric” și actul de a învăța despre „istorie” sunt cele mai bune metode de a reflecta asupra lipsei de transparență.

Un astfel de sistem opac elimină diversitatea narativă a istoriei și dă naștere unui fir narativ istoric unic, care construiește imaginea unei realități „invincibile”. Și scrierea narațiunii istorice a practicilor de artă contemporană din China a fost influențată de această logică. Ăsta e un motiv de îngrijorare. Performance-ul creat pentru BMW Performance Room la Tate Modern e încercarea mea de a descrie operele și gândurile artiștilor, înainte ca ele să fie traduse și omogenizate de o astfel de logică. Când spun artiști mă refer atât la cei cu care am lucrat, sau pe care i-am întâlnit de-a lungul carierei mele, cât și la cei care există în imaginația mea.

E un performance dramatic, integrat în contextul unei petreceri. În ultima vreme am fost fascinat de performance-uri integrate într-un eveniment care necesită planificare în avans. Eu le spun „performance-uri slabe”.

Cum a contribuit mediul digital la transformarea artei și a ideilor în obiecte cu valoare comercială? Cum a schimbat relația dintre individ și sistemul artistic?

Mediul digital/online ne-a oferit un alt fel de fereastră prin care să putem experimenta existența. Celor care îl acceptă și îl folosesc le amplifică atât măsura în care se bucură de el, cât și anxietatea pe care le-o provoacă. Asimilarea individului în lumea virtuală și efortul de a distinge între modelele de comportament real și virtual sunt subiecte care merită explorate. Internetul ne-a dezvăluit fața virtuală a realității. Ca ființă umană, cred că avem nevoie de timp, ca să-l experimentăm și să-l înțelegem.

Cum v-ați contextualiza creația în cadrul mai larg al artei contemporane chinezești?

Cred că cea mai bună descriere e „orfană”.

În ce măsură vă interesează să explorați o problematică specific chineză – de la problemele lumii artistice din China până la probleme de ordin general social?

Sunt artist și vin din China. China e țara mea natală. Ca individ, nu-mi reprezint țara. Cu toate astea, majoritatea experiențelor le-am acumulat trăind la mine în țară. E absolut natural ca majoritatea stărilor care mă influențează și a subiectelor pe care le tratez să-și aibă originile în lumea cu care am contact direct.

Cariera artistică mi-a permis și să călătoresc în Europa și America și mi-a deschis ochii asupra diferențelor. Diferențele astea mi-au dat o altă perspectivă de a înțelege și a reflecta asupra însuși fundamentului pe care se bazează munca mea. Combinația asta de experiențe îmi permite să fiu în contact direct cu propria mea realitate.

Ce rol a jucat experiența dvs. de curator în creația dvs. artistică până acum?

Și creația artistică și curatoriatul de expoziții sunt demersuri la fel de creative. Câteodată, aceste două practici există în sensuri diferite, alteori sunt cât se poate de alăturate. În ce mă privește, ambele practici sunt conduse de dorința și nevoia mea de expresie, dar nu cred că se pune problema unei alegeri între a fi artist sau curator. Eu doar vreau să mă dedic complet propriei mele lumi.

Ați abandonat la un moment dat educația formală. E o decizie care v-a afectat formarea artistică?

Decizia asta n-a influențat cu nimic dezvoltarea mea artistică. Singura ei consecință asupra mea e că m-a transformat într-un mult mai mare singuratic.

O cronică a lucrărilor dvs. spune că „arta cu aer auto-critic ajunge adeseori să se subordoneze înseși pieței pe care încearcă să o cenzureze”. Cum comentați această limită aparentă a artei conceptuale, reflexive, abstracte?

Atitudinile auto-critice și auto-reflexive s-au generalizat în discursul postmodern și au devenit un adăpost sigur pentru modalitățile uzuale și comode ale gândirii critice. A fi „dedicat și implicat” devine un lux, în timp ce o atitudine critică poate fi înghițită de inerție. Cred că dedicarea și atitudinea critică se reflectă și sunt condiții necesare una pentru cealaltă.

Ați explorat potențialul individului de a exista în afara structurilor instituționale. Rămâne în continuare o temă de investigat?

Abordez o atitudine moderată când propun posibilitatea ca individul să existe în afara unui mediu instituționalizat. După părerea mea, chiar și instituțiile ar trebui să existe dincolo de instituții. Sper ca propunerea asta să ne amintească să reacționăm prompt și la comoditatea și escapismul propriei noastre inerții, atunci când dăm de o platformă lucrativă, pusă la dispoziție de un anumit sistem sau de o anumită metodologie. Să nu cădem în capcana unei atitudini critice doar de dragul criticatului, refuzând să ne implicăm și având tendința de a lua decizii extreme.

Cum va evolua proiectul „Liu Ding’s Store”?

Evoluția proiectului „Liu Ding’s Store” depinde întru totul de întâlniri întâmplătoare. Magazinul nu se bazează pe o abordare proactivă și nici nu are vreo perspectivă clară. E dependent de întâlnirile și experiențele mele.

BIO Liu Ding

Liu Dingís Store (2008 - prezent): Proiect bazat pe modelul economic utilitarianist al unui magazin online. Include seriile

Take Home and Make Real the Priceless in Your Heart ñ o serie de tablouri-clișeu, realizate Ón serie industrială, dar autografiate individual.

The Utopian Future of Art, Our Reality ñ instalații cu obiecte organizate tematic, de la creații artistice la produse industriale, expuse Ón vitrine clasice. Prețul fiecărui obiect din instalație rezultă din adunarea prețurilor individuale ale obiectelor și Ómpărțirea la numărul de obiecte.

Conversations ñ fotografii și Ónregistrări din discuții private ale artistului cu alți profesioniști ai artei și culturii

Omission (2009): instalație Ón care un volum fictiv de istorie stă pe o piatră cu inscripția Ñomission is the beginning of history writing.

Little Movements (2010-2011): serie de eseuri, publicații și expoziții care sondează relația dintre individ și instituție

Almost Avantgarde (2013): performance pentru BMW Tate Modern Live Performance Room, care explorează legătura dintre avangarda chineză și istoria occidentală a modernismului, prin muzică și reproduceri la scară ale unor opere de artă.

Despre BMW Tate Live Performance Room

Proiectul de creație și curatoriat BMW Tate Live Performance Room, ajuns la al doilea an de desfășurare. Acesta transmite live, către display-uri din lumea întreagă, evenimente artistice concepute pentru aici, pentru acum, pentru online.

În încăperea de la Tate intră o dată la câteva luni o cameră video, o conexiune la Internet și cei mai titrați artiști contemporani de performance art. Cu video, sunet, experiment și instalație, artiștii și curatorii caută numitorul comun dintre așteptările publicului contemporan și potențialul artei de a schimba realități sociale.

Anul acesta artiștii selectați sunt Joan Jonas (unul dintre cei mai „titrați” artiști din zona video și live performance - care a performat deja în data de 28 februarie), Liu Ding (China), Meiro Koizumi (Japonia), Ragnar Kjartansson (Islanda), Daniel Linehan (SUA/Belgia).

Pe 16 mai, în BMW Tate: Live Performance Room a intrat intra Liu Ding, artist și curator chinez, născut în 1976 și stabilit la Beijing. Creațiile lui, de la performance-uri teatrale și non-teatrale la instalații, explorează tema valorii în arta contemporană: cât valorează un obiect de artă astăzi? cum a ajuns economia să influențeaze arta? cine e arbitrul valorii în arta contemporană și cum se poate construi un model participativ și colaborativ în practicile artistice?

Program: Liu Ding (16 mai); Meiro Koizumi (13 iunie); Ragnar Kjartansson (24 octombrie, ora 20.00); Daniel Linehan (12 decembrie, ora 20:00).

Detalii pe: www.tate.org.uk/whats-on/tate-modern/eventseries/bmw-tate-live-performance-room

Galerie foto:

• 
• 
•