Istanbul: de la Cantemir la Savall

Ultimul concert organizat în acest an de Institutul Cultural Român prilejuieşte reîntâlnirea (după cele două concerte minunate din 2007, tot de la Ateneu) cu unul dintre artiştii contemporani cei mai în vogă (a scos peste 170 de CD-uri cu muzică medievală, renascentistă, barocă, clasică şi romantică), cu precizarea că această vogă durează deja de câteva decenii: Jordi Savall (însoţit de ansamblul Hespèrion XXI şi de muzicieni invitaţi din Turcia). Concertul va fi reluarea unui proiect din 2009, care a şi făcut obiectul unei apariţii discografice: Istanbul: Dimitrie Cantemir (1673-1723) – „Le Livre de la Science de la Musique” et les traditions musicales Sépharades et Arméniennes.

Punctul de plecare al acestui demers a fost descoperirea unei ediţii moderne a lucrării lui Cantemir Cartea ştiinţei muzicii (Kitab-ı İlmü’l-musiki ala vechi’l-hurufat), dedicată sultanului Ahmed al III-lea. Acest prinţ moldav, mai tânăr decât Bach, Händel şi Scarlatti cu doar 12 ani, s-a bucurat în epocă de o binemeritată celebritate. La 15 ani este trimis ca zălog de către tatăl său pe lângă Înalta Poartă, apoi capuchehaie a fratelui său, rămâne la Istanbul vreme de 22 de ani şi studiază fără încetare, învaţă „toate limbile” şi descoperă o muzică, fireşte cea de la curte, pe care o consideră „mult mai perfectă decât cea din Europa”.

Devine virtuoz al tanbur-ului (un soi de lăută-violă cu coardele ciupite) şi scrie în limba turcă primul tratat despre ştiinţa muzicii. Acesta cuprinde un studiu erudit despre muzica oto­­mană (curente şi tematici), primul sis­tem de notaţie muzicală al muzicii oto­mane şi, la final, 355 de compoziţii (majoritatea melodii otomane, dar şi câteva piese din Moldova, precum şi 9 compoziţii proprii).

Jordi Savall a reţinut opt piese din cu­­­legerea lui Cantemir, toate precedate, aşa cum vrea acest gen de muzică, de o im­provizaţie (taksim), programul cuprinzând apoi piese din tradiţia sefardă, armenească (prilej ca să reascultăm duduk-ul, instrumentul favorit al maestrului catalan). O surpriză pe care sperăm să o ascultăm şi în concertul de la Ateneu: o piesă a legendarului bard armean Sayat Nova.

Într-un interviu din 2010, Jordi Savall povesteşte despre întâlnirile cu muzica otomană: „Există două tipuri de muzică: cea care s-a păstrat la Curte, funcţia ei fiind determinată de autoritaţi, şi cealaltă, a poporului, transmisă prin tradiţia orală. Aceasta din urmă este muzica supravieţuitorilor.

Ea a supravieţuit – catastrofelor, războaielor, exilului, uitării – şi a dat popoarelor forţa de a supravieţui. Cântecul sefard a fost luat cu ei de evrei când aceştia au trebuit să părăsească Spania în secolul al XV-lea. Cele mai frumoase muzici populare provin din ţările marcate de tragedie.”

BIO

Jordi Savall i Bernadet s-a născut la Igualada, lângă Barcelona. În 1967 înregistrează primul disc, acompaniind-o pe soprana Victoria de Los Angeles. În 1968 obţine o bursă de studii  la Conservatorul din Basel, unde se şi stabileşte împreună cu soţia sa Montserrat Fugueras.

În 1974 înfiinţează ansamblul Hespèrion XX, care va deveni, puţin înainte de anul 2000, Hespèrion XXI. În 1986 se întoarce în Catalonia, unde înfiinţează ansamblul Concert des Nations. Soundtrack-ul filmului Tous les matins du monde se vinde în 500.000 de exemplare. În 1998 îşi creează propria casă de discuri: Alia Vox. În 2008, Montserrat Fugueras şi Jordi Savall sunt numiţi „Artişti UNESCO pentru pace”.