Drama în detaliu

Cei doi actori oferă câteva detalii despre drama lor într-un interviu de Ileana Bîrsan.

Ce ştiaţi despre serial? Aţi văzut primul sezon?

Victor Rebengiuc: Am văzut înainte câte­va episoade şi mi-au dat scenariul unui episod să văd cam despre ce e vorba. Trebuie să recunosc: e prea mult text. Este critica pe care o pot face. Stăm prea mult de vorbă, dar, sigur, acesta este subiectul. Aş fi preferat să dau în scris totul, nu oral.

Crina Semciuc: Când am citit prima dată scenariul, am avut un mic blocaj şi chiar am întrebat dacă e nevoie de atâtea vorbe ca să-ţi exprimi sentimentele. Odată ce am aprofundat situaţia şi am început s-o cunosc mai bine pe Beatrice, mi-am dat seama că, fără multe discuţii, nici eu, nici ceilalţi nu aveam cum să vedem ce e în sufletul meu.

De ce ajunge Dinu Damian la psihoterapeut?

V.R.: Joc rolul unui director de teatru capabil, dar căruia i se descoperă în dosar nişte turnătorii la Securitate, iar psihoterapeutul interpretat de Marcel Iureş este un salvator; merge la el ca să îl scoată din angoasele pe care le trăieşte, iar fiica este producătoarea lui de angoase. Încearcă să depăşească această situaţie, încearcă să înţeleagă şi să accepte că ea trebuie să aibă viaţa ei independentă, chit că îi place sau nu.

Ce angoase îi produce Beatrice tatălui său?

C.S.: Beatrice e un copil apărut mai târziu în viaţa tatălui ei. Ei doi se iubesc foarte mult, însă suferă amândoi de aceeaşi problemă: nu mai pot comunica aşa cum se întâmpla în vremea în care ea era copil şi el era mai tânăr. Tânjesc unul după atenţia celuilalt. Sinceră să fiu, eu n-am avut niciodată divergenţe cu părinţii mei şi a fost destul de dificil s-o înţeleg pe Beatrice, de ce reacţionează şi vorbeşte aşa, de ce alege să facă greşit anumite lucruri. Fiecare pas este gândit şi voit greşit, tocmai ca să-i arate că poate să trăiască şi fără grija lui.

De ce eşti tunsă?

C.S.: Am fost întrebată încă de la casting dacă ar fi o problemă să mă tund scurt, iar la repetiţii, vorbind cu regizorul Constantin Popescu, am ajuns la concluzia că ar fi mai dureros pentru tată s-o vadă rasă în cap şi schimbată radical, decât dacă s-ar tunde băieţeşte. E interesant că tatăl vorbeşte iniţial despre o fetiţă şi vedem că fetiţa pe care o are el în minte este de fapt un adolescent care ştie să-şi poarte de grijă şi care are nevoie doar de încredere.

Dinu Damian este genul de pacient care merge deschis la terapie? Nu este cinic sau sceptic?

V.R.: Terapia este salvare. Vine foarte deschis, nu încearcă să ascundă nimic. Nu are rost să fie cinic, decât cu el însuşi. Nu prea are încotro, e disperat. Dosarul îi dărâmă tot soclul pe care stătea. Era un actor interesant, un actor iubit, apreciat şi, deodată, se trezeşte dat afară din postul de director şi trecut pe linie moartă. Trebuie să iasă din aceste angoase create de nişte situaţii neaşteptate, pentru care nu a fost pregătit niciodată, pentru că toate i-au mers din plin.

Cum aţi lucrat împreună?

C.S.: Am mai jucat alături de domnul Rebengiuc, în serialul Un pas înainte, tot într-o relaţie tată-fiică, însă acolo nu ne‑am întâlnit foarte mult la filmări, pentru că a fost o singură scenă împreună. Înainte să fiu actriţă, sunt un bun spectator şi evident l-am văzut în piese de teatru şi în filme. Iar întâlnirea a fost una extrem de frumoasă, care a început şi s-a terminat cu foarte multe emoţii. Mi-a fost teamă să nu mă pierd în faţa domnilor Victor Rebengiuc şi Marcel Iureş, însă până la urmă, prezenţa şi jocul personajelor lor m-au ajutat să duc totul la bun sfârşit.

V.R.: Mi-a făcut o surpriză şi am lucrat foarte bine. Este o fată foarte talentată şi foarte devotată. Parcă eram tată şi fiică, n-a fost nicio jenă, s-a purtat cu mine ca şi cum eram taică-su şi trebuie să vă spun că se poartă urât cu tatăl ei. (râde)

Cât de important este acest gen de subiect pentru societatea românească?

C.S.: Avem nevoie de comunicare, de cineva care să aibă răbdare să ne asculte, astfel încât să ne uşureze modul de a vedea, gândi, rezolva o problemă şi sper ca În derivă să reuşească să schimbe perspectiva generală asupra terapiei.

V.R.: Cred că este foarte important. Din nefericire, îmi dau seama că din ce în ce mai mulţi suntem atinşi de stres şi depresie. Până acum, nu era o obişnuinţă să mergem la psiholog sau la psihiatru. Probabil că, încetul cu încetul, şi acest film este un prim pas, o să fie o deschidere a oamenilor către această posibilitate de a-şi diminua şi de a-şi elimina, până la urmă, toată anxietatea asta pe care o trăiesc. Zilnic sunt motive de depresie. Din pricina asta, eu, de pildă, nu mă mai uit la televizor, mă enervează şi nu mai suport să-i văd şi să-i aud pe ăştia vorbind încontinuu. Dar m-am mai liniştit de când cu terapia asta. (râde)

Foto: Adi Marineci pentru HBO România.
© 2012 HBO Romania S.R.L. 
All rights reserved