Costică Harja, locatarul din Cărturești

Nea Costică (48 de ani) e omul bun la toate. Repară clanțe, montează becurile sau gazonul, zugrăvește, cioplește în lemn, deschide și închide ușa Cărtureștilor din Verona în fiecare zi. De 3 ani locuiește în celebra librărie, la demisol, ca să nu piardă timpul cu drumurile prin oraș, până acasă, în Militari.

E primul interviu pe care îl acordă nea Costică în viața lui și asta îl sperie. „Ce vrei să-mi faci?”, a întrebat precaut. E timid și nu vrea să vorbească decât cu acordul șefilor. Cristi Mureanu, directorul de investiții și dezvoltare, este prietenul lui cel mai bun. E prietenul de care nea Costică e legat profesional. Și cu Daniel Voinea, de la Direcția de Comunicare, are aceeași relație.

Își face de lucru, vorbește la telefon, doar-doar tinerii ăștia îl lasă în pace. Pentru librăria din Casa Sturdza, nea Costică e o marcă înregistrată. Poartă tricou cu „Street Delivery”. Mai are și alte modele, de la alte ediții. Preferatul lui este unul negru. 

Cu vocea aproape sugrumată, povestește câte ceva despre el. S-a născut la Bârlad, dar de la 16 ani a venit în București, unde a urmat o școală profesională. Revoluția l-a prins mecanic la Urbis și, mai târziu, firma la care lucra a fost contractată pentru ceva treburi la deschiderea librăriei Cărturești din Magheru. „Mi-a plăcut de patron și am zis că aș rămâne la întreținere. Sunt tineri și știu cum să lucreze cu omu’”. Nu se vede făcând altceva și „dacă apuc pensia, vreau să stau să închid pe-aici“, că doar cunoaște toate cotloanele casei!

Nea Costică nu are timp de citit, așa că nu i-a trecut prin cap să scotocească prin librărie seara, după ce se închid porțile. Nu are timp de așa ceva. Se culcă pe la 2.00 noaptea și se trezește la 6.00 dimineața (asta se întâmplă vara, când terasa Verona forfotește). Iarna, închide Cărtureștiul la 22.00. De când locuiește în casa-librărie nu a prins niciun hoț și nici nu a găsit vreo clanță stricată. „Cum să se strice, dacă le repar? Se mai duc bateriile senzorilor de la alarmă și urlă în toiul nopții.

Asta ar fi singura problemă”. Bate tactul din picioare, nerăbdător să scape din chinul întrebărilor. Caută aprobare în ochii prietenilor, dar nu are ieșire. Nu-i place să se laude, dar simte că este apreciat de cei în a căror subordine se află. De altfel, nea Costică, „regele” de la logistică, e nelipsit de la orice lansare sau inaugurare de librărie. A fost pe la toate cele 12 librării din țară. La Timișoara i-a plăcut cel mai mult. „Am stat o lună şi jumătate acolo. Am montat banchete, am zugrăvit, am curățat și am lucrat la instalația electrică, pe ultima sută de metri”. În grădină, tot nea Costică e stăpân. Gazonul este opera lui. „Dacă l-ar fi contractat pe el să pună iarba pe Stadionul Național, altfel ar fi stat treaba!”, glumesc cei de la Cărturești. 

A avut și necazuri mari, despre care nu-i place să vorbească (decesul soției este unul dintre motivele pentru care acum locuiește în Cărturești). Dar viața merge mai departe. Tocmai și-a măritat fiica. Nu are pretenții să-i facă nepoți și nu se amestecă în hotărârile copiilor. „Când o vrea Dumnezeu să aibă copii. Și nunta și-au făcut-o tot ei, eu nu m-am amestecat!”.

La finalul întâlnirii, după ședința foto (care i-a dat multe bătăi de cap), ne dezvăluie numele de familie. În șoaptă însă, ca să nu audă cineva: „Harja. Ai reținut?”, mă întreabă tacticos, zâmbind parcă mai relaxat. A scăpat. „Să vezi când o să-i spun fiică-mii. O să mă omoare!” 

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
•