Nr.4Ianuarie 2012 Extravaganțe

Dezvăluie biografii de excepție

În documentarele sale, regizorul Claudiu Mitcu descoperă biografii ex­tra­­ordinare ale unor per­sonaje marginale, iar în ultimul său film, Noi doi, dezvăluie pentru prima oară într-un documentar românesc o poveste de dragoste homosexuală. Chiar dacă subiectul este o extravaganță în peisajul filmic autohton, regizorul lasă deoparte orice urmă de senzațional, pentru a ob­serva o realitate mai deloc acceptată și prea puțin cunoscută.

Performance ocult în club

Facem abstracţie de apariţii şi aparenţe şi ne îndreptăm atenţia spre substan­ţă. Lăsăm în urmă scenele uriaşe, desfăşurările de trupe sau costumaţiile epatante. Am ales câteva performan­ce-uri şi formule creative ieşite din comun, de regulă puţin prezente pe scenele muzicale din oraş.

Un regizor cât Faust

„Mi-aş vinde sufletul să mai văd o dată Faust. S-ar putea să nu mai am parte în viaţa aceasta să văd un spectacol mai impresionant, mai teatral” – nota cronicarul de la The Observer după Edhimburg 2009. Într-adevăr, Faust-ul de la Sibiu este mai mult decât un spectacol. Purcărete a scos teatrul din sală şi l-a dus într-o hală dezafectată. A dezlănţuit forţe, văzute şi nevăzute, care dau naştere la ceea ce, în termeni comuni, numim o capodoperă. Dar este mai mult decât atât... pentru că devine o experienţă personală foarte rară. De aceea, poate, Sibiul a devenit loc de pelerinaj artistic.

Semnez: anonim

„dragă garoafă, de ziua ta ți-am adus un buchet de doamne de la apaca”: așa sună titlul unei poezii din volumul versez de iv cel naiv, o combinație extravagantă de apariție editorială și neapariție auctorială, care ne-a înnebunit curiozitatea.

Extravaganța ca stil

Dansatorul şi coregraful Răzvan Mazilu a redefinit dansul contemporan, a­pro­piindu-l de sine... şi de public. Adică i-a adăugat teatralitate atât cât avea nevoie şi l-a condimentat cu ceva „glamour” de ca­litate. Şi-a creat propriul stil. Dansul şi omul se contopesc artistic în cazul lui Mazilu, iar publicul a răspuns afirmativ de fi­e­care dată. Dorian Gray este personajul care i se potriveşte cel mai bine. Viaţa imită arta, nu aceasta este marea afirmaţie a lui Oscar Wilde?

Jurnalul unui contra-realist

Pictor, desenator, ilus­trator, fotograf, gra­phic designer, poet, compozitor, muzician, cantautor, Andrei Gamarț circumscrie în pictură o contra­realitate bântuită de himere subconștiente, balansată de o vădită preocupare pentru un so­cial și cotidian apa­rent banal în muzica pe ca­re o creează. Luna a­ceasta, el este The Counter Realist-ul extra­vagant de la Galeria Prospekt.

Extravaganțe la dospit

Domnul din imagine este fizician. Bagheta din dotare nu este magică şi nu este adusă de la Geneva, din măruntaiele Pământului, unde unii caută secrete inutile, ci e efectul întâlnirii (coliziunii, dacă vreţi) dintre făină (din sudul Franţei, c’est vrai!), maia, sare şi apă. Astea sunt elementele palpabile. Povestea unui fizician extravagant...

O jupâneasă de eră modernă

Laura Nicolau alias Kera Calița este logofeteasa de la restaurantele Jariștea. O prezență jovială în peisajul localurilor bucureștene de epocă recentă. Cucoana cu pălării sofisticate a adus „rețepturile” lui Constantin Bacalbașa pe mesele cârciumilor de astăzi, muzica și teatrul lui nenea Iancu pe scena locantei sale. „Am adunat toate cârciumile de altădată într-una singură și am înălțat un muzeu, un caravanserai, un music-hall, un rateș și un bistro”.