„În mod obișnuit sunt o persoană obișnuită”

Mai întâi vă rog să trasați momentele cheie ale carierei dvs. diplomatice.

Timp de trei ani am fost reprezentantul ceh în așa-numitul „Visegrad Fund” care sprijină (nu doar) proiectele culturale în Europa Centrală. Acum fac diplomație culturală cehească în România. Background-ul meu este din mediul ONG-urilor,parțial în cultură și, de asemenea, am fost implicat în proiecte ce țin de drepturile omului. Așadar, nu țintesc neapărat la o carieră diplomatică, poate am să mă întorc la ONG-uri după ce îmi închei mandatul aici. Oricum, viața e plină de surprize.

Care este primul lucru pe care l-ați descoperit despre București când ați ajuns aici?

Imediat ce am ajuns aici am intrat într-o relație amoroasă serioasă cu Bucureștiul, și încă sunt „prins” în această relație. Și continui să descopăr, mereu, locuri minunate, oameni minunați în România. Dar, vorbind despre București — se întâmplă ceva foarte special în acest oraș —, dinamica sa este incredibilă și majoritatea invitaților cehi și a artiștilor pe care îi chemăm aici pleacă impresionați. Cumva poate că seamănă cu atmosfera Pragăi la începutul anilor '90, vremuri în care Praga era un loc unde „trebuia să fii” și o experiență de neratat.

Care este viziunea dvs. asupra rolului pe care Centrul Ceh îl are în plan cultural? Cum intenționați să promovați cultura cehă în România?

Rolul meu este acela de a facilita legături între persoane și instituții din cele două țări și de a promova Republica Cehă ca fiind o țară tânără, dinamică, open minded și bogată din punct de vedere cultural. De aceea, punem accentul pe o serie de programe proaspete, inovatoare, chiar experimentale uneori. Dar, atunci când concepem programul, evenimentele, ne concentrăm ca acestea să aibă un plus de valoare — un punct de intersecție între cultură și societatea civilă. Așadar, atunci când organizăm un festival de film, este despre drepturile omului. Dacă facem o expoziție de design, obiectele sunt realizate din materiale reciclate. Atunci când realizăm un eveniment de street art, acesta are un mesaj legat de protecția mediului, când proiectăm documentare, acestea vor aborda teme precum urbanismul, mersul cu bicicleta, activismul, minoritățile, problemele sociale. Toate acestea fac parte din planul de dezvoltare a societății civile, ceea ce consider că este crucial, atât pentru Republica Cehă, cât și pentru România. Dincolo de toate acestea, atunci când aducem programele noastre în fața publicului, încercăm să fim inventivi în comunicare sau design.

În această toamnă ați început o campanie cu mottoul: Beware: culture is contagious! Care a fost ideea din spatele acesteia?

Cultura este adesea considerată ceva ce ține de un anume lux, un (sur)plus. Așa că, atunci când se fac reduceri de bugete, se începe de la cultură, ca și când ar fi una dintre „ultimele”priorități. În plus, cultura poate fi considerată chiar periculoasă! De ce? Pentru că este un domeniu suveran, liber; oamenii de cultură gândesc și acționează liber. Cultura are puterea de a opune rezistență în cazul în care lucrurile nu sunt tocmai în regulă. Așadar, mottoul „cultura e contagioasă” poate fi interpretat ca avertisment, precum și ca ironie sau speranță. Înțelegeți cum doriți.

În octombrie ați inițiat festivalul „Soundczech” și ați organizat câteva concerte de muzică contemporană din Cehia în câteva dintre principalele orașe din România. Cum a fost primit acest festival de către public? Care au fost, în opinia dumneavoastră, reușitele și momentele cheie ale acestuia?

Am fost foarte fericit în ceea ce privește line-up-ul deoarece cred că am reușit să aducem în România unii dintre cei mai buni muzicieni pe care îi are scena muzicii contemporane cehe. Iar publicul a fost chiar minunat, concertele au avut savoare și am primit feedback pozitiv din partea celor prezenți. Apropo, cei de la Floex, una dintre trupele cap de afiș, m-au sunat de curând și mi-au spus că este cel mai bun turneu pe care l-au avut vreodată. Membrii Dva au fost atât de impresionați, încât vor să revină la anul pentru un turneu mai mare... Excelent în ceea ce facem este faptul că putem vedea rezultatele eforturilor noastre într-un timp relativ scurt. Așa că acum suntem deja deciși să organizăm o a doua ediție Soundczech în 2013!

Cât de bine cunoașteți scena culturală românească? Dacă ar fi să organizați un festival al artelor contemporane românești în Praga, ce artiști ați promova?

Scena culturală românească este deosebit de dinamică — proiecte, inițiative și locuri apar și dispar și se nasc din nou în altă parte... Tocmai de aceea mi se pare atât de interesantă scena culturală locală. Și se întâmplă o mulțime de lucruri interesante. Dar trebuie să recunosc că nu sunt familiarizat foarte bine cu ce se întâmplă în acest domeniu în afara Bucureștiului. Unul dintre țelurile mele pentru cei doi ani pe care îi mai am de petrecut în România este acela de a încerca să aflu toate acestea și să ajung și în alte regiuni ale țării cu evenimentele pe care le organizăm.

Luna trecută a fost una plină, cu peste 20 de evenimente organizate de către Centrul Ceh. Ce evenimente plănuiți pentru iarnă și pentru primăvara lui 2013? Pe ce vă axați?

La iarnă plănuim să ne odihnim un pic. Dar, până atunci, din 15 noiembrie vom avea o expoziție fenomenală cu afișe de film cehoslovace la MNAC, un eveniment care nu ar trebui ratat de către cei interesați de design, artă grafică, tipografie sau film. Desigur, vom avea și alte evenimente, precum seriile Documentary Mondays, No Silence Please!, o expoziție de tapiserii speciale, o lectură performativă etc. Pentru 2013 pregătim un cinema interactiv — Kinoautomat, Film pe bicicletă, o expoziție a fotografului ceh Josef Koudelka și multe alte evenimente. În același timp, am început să mă obișnuiesc cu faptul că aici, uneori, când plănuiești un eveniment, poți avea parte de tot felul de surprize. Și asta lasă loc pentru multă improvizație, ceea ce, de fapt, e ceva ce îmi place în mod deosebit. Așa că mai bine verificați cu regularitate blogul www.czech-it.ro sau urmăriți-ne pe Facebook.

Există vreun proiect de care vă simțiți foarte mândru, ca Director al Centrului Ceh de la București?

Acesta este cu siguranță One World Romania. Este un festival de film documentar despre drepturile omului pe care l-am început cu cinci ani în urmă și care s-a dezvoltat în ceva mai mult decât un simplu festival — a devenit un loc în care se discută subiecte importante, are multe evenimente conexe, invitați interesanți... Are impact; festivalul deschide noi perspective oamenilor. Apropo, unul dintre candidații la Primăria Bucureștiului, Nicușor Dan, a spus că s-a hotărât să intre în politică după ce a văzut filmul Bogota Change la festivalul nostru. Dar, desigur, sunt mândru și de alte evenimente care au dovedit cumva know-how-ul nostru — fie că vorbim despre competiția de remixuri după Antonín Dvořák,despre „Cuvinte pe peliculă”, un foto-maraton pe tema literaturii cehești sau „Second Chance”, o instalație de 400 de brazi de Crăciun replantațiîn parcul Izvor.

Dacă ar fi să scrieți pentru BeWhere!, ce evenimente, ce locuri ați recomanda cititorilor noștri?

Locul care îmi vine instant în minte este Big Mamou. Deși nu sunt neapărat un fan al blues-ului, am văzut unele dintre cele mai bune concerte în acest club. Dar îndeosebi pentru că îl găsesc unul dintre cele mai autentice locuri pe care le-am văzut în București. Majoritatea nopților toride de vară le-am petrecut la Dianei Patru — îi respect mult pentru modul în care conduc și tratează acel loc: cu sensibilitate și cu evenimente deosebite. După-amiezele de sâmbătă sunt plăcute la MȚR — mereu e o varietate de expoziții, târguri etc.  Cele mai bune seri de iarnă sunt la Absintheria Sixtină, și mai sunt multe alte localuri mici și bune în zonă, așa cum este Radio Groove On. În Cluj îmi place foarte mult Fabrica de Pensule.

Cum ați descrie viața dvs. de expat, aici, în București?

Mergând mult cu bicicleta, lucrând noaptea, având grijă de mulți artiști care vin pentru evenimentele noastre, explorând și bucurându-mă de „specificurile” românești și căutând un echilibru între oficial și neoficial. Sunt fericit că familia mea locuiește cu mine în București, pentru că doar mulțumită lor mă pot relaxa și îmi pot reîncărca bateriile și nu devin un workaholic desăvârșit.

QUIZ: 

• Când spuneți „București” ce imagine vă apare instant în minte?

O bicicletă.

• Care este locul care vă face să vă simțiți „acasă” în România?

Ravensca, unul din satele cehești din Banatul românesc. Raiul pe pământ.

• Dacă ar fi să descrieți românii, ce cuvinte ați folosi?

Ospitalieri, educați, easy going. Și mai presus de toate — latino!

• Se spune că sunteți un diplomat „neobișnuit”. Dumneavoastră cum v-ați descrie?

În mod obișnuit sunt o persoană obișnuită.