„Încercăm să găsim sinergii cu societatea civilă!”

Cum vă simţiţi în noua casă?

Scriitorul peruan Alfredo Bryce Echenique spunea că o mutare face cât două incendii, sau poate două incendii fac cât un incendiu. Pe de o parte, este vorba de o componentă sentimentală: am plecat dintr-o clădire unde am stat practic 14 ani sau mai mult, şi ne-am mutat într-o nouă clădire care face parte dintr-un proiect de recuperare a oraşului, una dintre clădirile emblematice ale Bucureştiului istoric şi, pe de altă parte, este vorba despre satisfacţia de a putea oferi elevilor şi publicului din Bucureşti condiţii mai bune pentru realizarea studiilor şi pentru a putea veni în contact cu limba şi cultura spaniolă. Cred că în acest moment dispune de infrastructura necesară care ne permite să venim în întâmpinarea cerinţelor şi nevoilor acestui public: comunității vorbitoare de limba spaniolă, intelectualilor români, editurilor și tuturor celor care doresc să se apropie de limba și cultura noastră. Atunci când clădirea va fi terminată, totul va arăta magnific.

De cât timp sunteţi la Bucureşti?

Am venit în septembrie 2009.

Şi cum era Bucureştiul în 2009 şi cum îl vedeţi acum?

 Viaţa de zi cu zi într-un oraş presupune o sensibilitate mai mică la schimbările care se produc pentru că este vorba despre obişnuinţă, orasul ajunge să facă parte din tine. Însă cred că orașul a căpătat culoare în ultimul timp. Atunci când cineva vine din afară își interiorizează orașul pe măsură ce îl cunoaște. Este o descoperire personală; însă cred că orașul se recuperează, se ridică. Un poet spaniol, Claudio Rodríguez, spunea într-unul din poemele sale că toți avem în noi un oraș. Cred că Bucureștiul va rămâne în mine, pentru că am avut privilegiul de a-l vedea cum dialoga cu trecutul său, căutându-și un profil pentru viitor.

Într-un fel am putut intra în contact cu viaţa culturală a oraşului, care este destul de intensă. În Bucureşti, nu-mi lipseşte nimic din ceea ce aş putea avea în alte oraşe; Bucureștiul mi-a permis să am propriul stil de viaţă. Am observat că este un oraş foarte vital şi foarte participativ. Multă lume iese pe stradă, oamenii consumă, consumă cultură.

Unde vă place să ieşiţi?

La început am locuit în centru şi atunci eram foarte aproape de partea veche a oraşului, mergeam destul de des la concerte de muzică, la restaurante. Nu am mers în nicio discotecă. Am mers la concerte la care niciodată nu mă gândisem ca aș putea merge. Este interesant cum am putut să întâlnesc aici cântăreţi ai anilor ´60 şi ´70. Adamo are în continuare o voce bună. Cred că în acest oraș există o combinație de decade şi tendinţe culturale. Mă interesează în mod deosebit cinematografia românească; în general vizionez filmele pe DVD. Consider că Radu Gabrea este un monument al culturii europene. Mă interesează literatura, citesc ce pot.

Aţi descoperit, locuind aici, un scriitor român care vă place foarte mult?

 Citisem foarte puţin, ceva de Eliade şi ceva de Cioran. Mai târziu am descoperit autori din perioada interbelică care este una foarte importantă: Max Blecher, Mihail Sebastian. Mircea Cărtărescu mi se pare un scriitor bun sau cel puţin interesant. Îl cunoşteam şi pe Norman Manea. Aici există o lume culturală foarte interesantă, pe care o simţi aproape, deloc provincială, există referinţe mult mai cosmopolite decât ar putea exista în multe oraşe din Spania. Este surprinzător, Bucureştiul este un oraş foarte viu. Am văzut, atât cât am putut, dans contemporan bun, artă contemporană bună, teatru bun.

Mergeţi la teatru?

 Da, în special atunci când este vorba de o piesă pe care o pot recunoaşte, dacă e vorba de Hamlet sau de vreo piesă de Cehov sau de vreun autor spaniol pe care l-am citit înainte. Cred că există destul de multă permeabilitate din partea instituţiilor de aici în ceea ce priveşte colaborările cu noi.

Cu ce instituţii din România colaboraţi?

Cu toate. Cu Ateneul Român, cu Sala Radio, Cărtureşti, cu toate muzeele, cu teatre, universităţi, toate. Oraşul se află într-un moment care permite activitatea centrelor culturale mai intensă decât în alte părți. La New York sau chiar la Chicago ar fi de neimaginat; poate lua ani să ajungi să ai colaborări de acest gen. Aici există o relaţie de colaborare, de cooperare care poate fi apropiată şi, de cele mai multe ori, rapidă, cel puţin în ceea ce priveşte intenţiile. Pe urmă, în ceea ce priveşte punerea în practică, toată lumea are probleme de ordin birocratic, şi noi suntem primii.

Limba română cum vi se pare? Aţi învăţat ceva?

Eu înţeleg mult, e dificil însă pentru mine să vorbesc.

Dar vorbiţi destul de bine.

Vorbim puţin, însă este o limbă foarte frumoasă şi anul acesta sper să am posibilitatea de-a o cunoaşte mai bine. Sper să reuşesc să încep să citesc deja mai bine, sunt foarte aproape de acest punct de ruptură. Am făcut un master în Business Administration pe care am avut şansa să îl urmez aici, nu l-am putut face în altă parte. Există multe oraşe care îţi oferă multe posibilităţi, însă foarte puţine care îţi oferă condiţiile suficiente şi necesare și unde, în plus, să ai acces la acestea datorită timpului și oportunităților. În mod curios, această oportunitate am întâlnit-o în Bucureşti, aşa că pentru mine este perfect.

Ce aduce nou Institutul Cervantes anul acesta, elevilor, comunităţii ?

Pentru început vom avea mult mai mult spaţiu, prin urmare vom avea mult mai multe posibilităţi să realizăm programe/ activităţi care, în alte condiţii, ar fi fost mult mai greu de realizat. Dorim să facem un program special pentru copii, vrem să intensificăm relaţiile culturale între Spania şi România, să vedem dacă putem să ne concentrăm mai mult pe producţia românească legată de lumea spaniolă şi hispano-americană. Adică, dacă într-un fel sau altul le oferim mai multe oportunităţi creatorilor locali interesaţi de cultura spaniolă şi ibero-americană. Vom vedea cum vom administra sala de expoziţii şi auditoriul, care sunt spaţii magnifice şi care se află, practic, în centrul oraşului. Şi, în special, ceea ce vom încerca este ca, prin intermediul acestei noi poziţii, să creăm sinergii din ce în ce mai mari cu întreaga societate civilă, cu firme, instituţii publice, colegii pe care le putem „exploata” împreună.Aș dori ca cel care este interesat să se apropie de cultura spaniolă să se gândească că într-adevăr acesta este locul unde trebuie să vină.