Festivalul Național de Teatru 2012. Silviu Purcărete în gros-plan

Nu lipsesc Shakespeare sau Gellu Naum. Andrei Şerban, Alexandru Dabija, Tompa Gábor, Radu Afrim sunt regizorii. Focus-ul acestui an este Silviu Purcărete. 

Gulliver, premiat la Edinburgh

Visceral şi curajos, compus din imagini colosale şi impresionând prin precizia improvizaţiei şi expresivitatea actorilor, spectacolul Călătoriile lui Gulliver deturnează orice amintire din copilărie legată de acest personaj. Cei care cunosc opera lui Jonathan Swift vor fi surprinşi de spectacolul lui Purcărete, pentru că regizorul sparge graniţele imaginaţiei. Nu mai este vorba despre nimic din ceea ce ştiam din cărţile şi desenele animate, spectacolul ne poartă dincolo de Ţara Piticilor şi de războiul dintre Lilliput şi Blefuscu. Purcărete îl urmează pe Gulliver dincolo de Ţara Uriaşilor, în lumea spiritelor sau a celor chinuiţi de eternitatea bătrâneţii şi în Ţara Houyhnhnmilor, tărâmul curat şi liniştit al cailor, dublaţi de masa yahoo-ilor instinctivi, decăzuţi, hidoşi în comportament, groteşti în sexualitate. Spectacolul trece prin ceremonialul inocenţei şi explodează aproape într-un ritual satanic, încătuşat în imagini violente (care păstrează însă o poezie a durerii în poveştile despre om şi umanitate), prelungite din off de vocea regizorului, care le spune şi în cuvinte. O derulare încetinită de tablouri, construite şi privite în detaliu, semnate de echipa Purcărete-Buhagiar, împletesc emoţia şi fantezia într-o puternică satiră socială.

Regizorul Silviu Purcărete a fost distins la Edinburgh cu premiul „Herald Angel”.
Călătoriile lui Gulliver, exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift, Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

Gianni Schicchi sau despre morţi numai de bine

Gianni Schicchi este o operă într-un act de Giacomo Puccini, libret G. Forzano, după un episod din Cântul XXX din Divina Comedie (Infernul) a lui Dante, a treia operă din Tripticul puccinian (Tabarro, Sora Angelica, Gianni Schicchi). Prima montare a avut loc la New York, în 1918.

Marea familie a lui Buoso Donati e în sfârşit reunită şi are o cauză comună, dar deloc lăudabilă: averea lăsată prin testament, probabil, unei mănăstiri. Zvonul este confirmat, astfel că trebuie luate măsuri pentru repararea acestei nedreptăţi. Scopul comun îi uneşte şi pe cei mai mari duşmani. Cel care excelează în viclenie este Gianni Schicchi. Este cunoscută pasiunea lui Silviu Purcărete pentru operă, iar regizorul găseşte în Gianni Schicchi posibilităţile de a se dezvălui o lume comică şi grotescă, unde drama este împachetată în hohote de râs, venite în ritm de allegro. Mortul pregătit pentru priveghi îşi cântă singur din fluier, ignorat de ceilalţi, deşi toţi sunt îmbrăcaţi în costume îndoliate excesiv şi extravagante (Lia Manţoc). Zgomotul de tacâmuri de la picioarele mortului înlocuieşte plânsul.
Gianni Schicchi de Giacomo Puccini, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj

Godot sau aşteptarea aşteptărilor şi toate sunt deşarte

Doi oameni care par a fi rămas singuri pe pământ. Singurii supravieţuitori ai unei apocalipse. Apocalipsa aşteptării. A însingurării. A ratării. A fricii de lume.

Vagabonzii lui Samuel Beckett, Vladimir şi Estragon, un fel de Stan şi Bran tragici, aşteaptă cu înfrigurare. Un Estragon îngrăşat excesiv, care se chinuieşte să se descalţe şi să se încalţe, este secondat de un Vladimir uscat, parcă sfârşit de boală şi de frică. O muzică divină de Schubert însoţeşte anunţul făcut de un copil celor doi. „Nu, domnule!”. Godot nu vine nici de data aceasta.Godot-ul lui Purcărete a avut premiera în 2005. Actorii Constantin Chiriac, Marian Rîlea, Cristian Stanca, Pali Vecsei, Alexandru Nicoară l-au purtat pe mai multe continente, anul acesta fiind cel mai bine vândut spectacol din Festivalul de la Bogota. Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•