De la Cannes în Balcani
A treia ediţie a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest este o ocazie rară de a vedea unele dintre cele mai bune filme ale anului într-o sală de cinema, în premieră şi în proiecţii unice, pentru că cele mai multe dintre ele nu vor fi distribuite pe marile ecrane.
Festivalul iniţiat de Cristian Mungiu, cu sprijinul delegatului general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, cu concursul Institutului Francez din Bucureşti şi cu sprijinul financiar al Centrului Naţional al Cinematografiei, îi are invitaţi anul acesta pe regizorii Elia Suleiman (prezent cu două filme: Divine Intervention, premiat la Cannes în 2002, şi The Time That Remains) şi Matteo Garrone (regizorul ultraapreciatului Gomorra, acum prezent cu filmul Reality, care a obţinut Marele Premiu al Juriului anul acesta la Cannes). Printre alte titluri veţi putea găsi ultimul film al lui Jacques Audiard, De rouille et d’os, sau filmul lui Carlos Reygadas, Post Tenebras Lux (care a luat premiul de regie), şi scurtmetrajele din ultimii trei ani premiate cu Palme d’Or. Am selectat câteva filme pe care nu ar trebui să le rataţi.
Cosmopolis
Cartea lui Don DeLillo, Cosmopolis, din 2003 (cu un succes mediu), adaptată de David Cronenberg în filmul cu acelaşi nume (prezentat la Cannes în competiţia oficială, cu un succes mediu) este un riscant şi claustrofobic eseu despre acest nou „război al sfârşitului lumii”. Un tânăr multimiliardar, cinic şi impulsiv (Robert Pattinson într-o timidă încercare de schimbare de imagine), vrea să se tundă (în frizeria unde obişnuia tatăl lui să se tundă), iar odiseea acestuia până la destinaţie, în limuzina multifuncţională, va fi un lung discurs (chiar dacă e vorba şi de dialoguri și întâlniri care mai de care mai bizare, o examinare a prostatei, o partidă de sex etc.) despre smintelile financiare, despre revoltele anti-globalizare, despre noi forme de credinţă şi idolatrie, despre răzbunări şi răscumpărări. Este o cronică (care avea nevoie de mai mult umor, însă) a morţii unei lumi. // I.B.
Franţa, Canada, Portugalia, Italia, 2012, regia David Cronenberg, cu Robert Pattinson, Sarah Gadon, Paul Giamatti, Julette Binoche, Samantha Morton, 108 min.
După dealuri
Dublu premiat la Cannes, pentru interpretare feminină (Cristina Flutur şi Cosmina Stratan) şi pentru scenariu, noul film al lui Cristian Mungiu va stârni foarte multe discuţii (sperăm raţionale şi serioase) legate de libertate şi frică, de un sistem îngust şi de speranţă, legate de atenţia către celălalt şi limitele sociale şi multe altele.
Două prietene nedespărţite în copilărie sunt acum despărţite de multe diferenţe culturale şi de perspectivă, iar diferendele morale vor duce la un dezastru uman. Indiferent de elementele filmului care vor prezenta interes antropologic sau vor rezona emoţional cu spectatorii, povestea lui Mungiu urmărește, în fapt, intrarea şi parcursul răului în lume, în minţile şi sufletele oamenilor. // Ileana Bîrsan
România, Franţa, Belgia, 2012, regia Cristian Mungiu, cu Cristina Flutur, Cosmina Stratan, Valeriu Andriuţă, Dana Tapalagă, Cătălina Harabagiu, 150 min.
Killing Them Softly
Pitt şi Dominik fac din nou echipă după splendid/elegiacul The Assassination of Jesse James…, de acum cinci ani – dar această ecranizare după cărţulia Cogan’s Trade, scrisă în anii ’70 de George Higgins, îi va surprinde oarecum pe cei ce n-au văzut Chopper, debutul neozeelandezului din 2000. Sec şi hilar, violent şi stilizat, acest neo-noir social (acţiunea a fost mutată astăzi – radioteve-urile ce mârâie constant nici nu te lasă să uiţi) merge hotărât şi cu fruntea sus pe cărările bătătorite de alde Tarantino sau fraţii Coen şi cară după el un supporting cast de vis: Ray Liotta, James Gandolfini, Richard Jenkins, Vincent Curatola. Finalul va deveni un clasic ultracitabil. // Andrei Creţulescu
SUA, 2012, regia Andrew Dominik, cu Brad Pitt, Scott McNairy, Ben Mendelsohn, 97 min.
Holy Motors
Dificil şi, până la urmă, contraindicat să recomanzi în câteva cuvinte un nou film (trip?) de Leos Carax. Cei care, în anii ’80, jurau pe copilul teribil al cinemaului francez ca pe Biblie vor da năvală, cei care au cam strâmbat din nas (sic!) după Merde! (Tokyo, 2008) vor veni să-şi confirme/infirme sentinţele, cei care au aflat despre dânsul odată cu frenezia de la Cannes vor veni din curiozitate. Nici unii, nici alţii, nici ceilalţi nu vor rămâne indiferenţi, n-au cum – această „odisee cinematografică 2012” provoacă pertinent, asumat, profund şi profund inteligent. Nu ştiu cu făcutul, dar privitul de cinema nu va mai fi la fel după. N-are cum. // Andrei Creţulescu
Franţa, 2012, regia Leos Carax, cu Denis Lavant, Kylie Minogue, Edith Scob, 115 min.
In the Fog
Cel de-al doilea film de ficţiune al ucraineanului Sergei Loznitsa confirmă apartenenţa regizorului la ceea ce se numeşte „cinemaul de autor”: la fel ca debutul My Joy, de asemenea lansat în competiţie la Cannes, In the Fog cronichează faptele şi reacţiile unor oameni obişnuiţi confruntaţi cu circumstanţe deloc obişnuite (în plină ocupaţie germană, doi membri ai Rezistenţei trebuie să execute un fost camarad suspectat de trădare şi care speră să-şi demonstreze nevinovăţia). Format, ambiţios, din 72 de planuri-secvenţă construite pe baza jocului prezent/trecut şi a alternanţei plan detaliu/plan general şi jucat de o mână de actori fantastici (printre care şi Vlad Ivanov), In the Fog figurează în palmaresul Cannes 2012 graţie premiului FIPRESCI. // Codruţa Creţulescu
Ucraina, 2012, regia Sergei Loznitsa, cu Vladimir Svirskiy, Vladislav Abashin, Sergei Kolesov, 127 min.
The Angels’ Share
Noul film al lui Ken Loach, mai puţin încrâncenat şi mai senin decât de obicei, este un basm social pe o temă favorită, debusolarea tineretului, victimă a crizei şi a sistemului. Robbie, un tânăr din Glasgow, proaspăt tată şi cu o biografie terfelită, intră într-un program de muncă în folosul comunităţii şi cu această ocazie îşi va descoperi talentul şi menirea într-o distilerie de single malt whisky (titlul vine de la procentul care nu se pierde, ci devine ofrandă îngerilor atunci când binecuvântatul lichid este tras în sticle). Filmul pendulează între film social popular, cu accente melodramatice pe alocuri, şi comedie cu neisprăviţi, dar băieţi buni, în fapt, totul plutind într-o duioasă şi ludică baie de aburi de alcool. // Ileana Bîrsan
Marea Britanie, Franţa, Belgia, Italia, 2012, regia Ken Loach, cu Paul Brannigan, John Henshaw, Siobhan Reilly, William Ruane, 101 min.
De Ileana Bîrsan, Codruţa Creţulescu şi Andrei Creţulescu