Voi unde căutaţi sănătatea în Bucureşti?

Pare imposibil, ştiu. Cum să faci dintr-o metropolă agitată, plină de praf, de claxoane şi de feţe mohorâte, o câmpie verde cu flori de câmp şi zeci de curcubee? Simplu. Cu puţină imaginaţie. Şi ceva mai multă perseverenţă la căutare.

Prima dată, eu am găsit sănătatea în parc. Astă toamnă, când frunzele cărămizii şi aurii făceau ploaie peste alei. Era o joi după-amiază la apus, în Herăstrău. Mi-am luat un suc natural de mere, morcovi şi grepfrut de la unul dintre standurile care au împânzit parcurile vara asta, m-am aşezat pe o bancă şi mi-am încărcat bateriile pentru o jumătate de oră privind la mamele sau taţii cu copii şi la cuplurile de îndrăgostiţi, mai tineri sau mai bătrâni, care îşi făceau plimbarea de seară.

A doua oară când am găsit-o eram în ceainăria de la Cotroceni. Locul ăla mi-a amintit de anii copilăriei, de casa de la ţară a bunicii, de ceaiurile ei aromate şi ceştile ei pictate manual, de lumina difuză şi jucăuşă dată de câteva lumânări. Toate astea, alături de compania potrivită, sunt reţeta ideală pentru obţinerea acelui sentiment de siguranţă care e fix ingredientul lipsă pentru „însănătoşire”, de oricare ar fi ea.

A treia oară am găsit-o în piaţa Matache. Sâmbăta dimineaţa într-o piaţă poate fi terapeutică. Sigur că sunt şi capcane (vezi standurile cu roşii din Turcia, mere din Spania şi struguri din Italia, în plină toamnă românească), dar sunt uşor de identificat. Tarabele cu mere ionatane, cu gogoşari, cu ceapă verde, oamenii plini de bunăvoinţă care întind spre voi mâini negre şi crăpate - „hai să guşti de la mine mamă, să vezi ce bune e”. Nu ştiu cât de bio sau ecologice sunt, dacă deţin vreun certificat pompos sau nu. Ştiu doar că sunt crescute cu aproape aceeaşi grijă cu care le creştea bunica. Şi mi-e de ajuns.

Nu în ultimul rând, am găsit-o acasă. Pentru că, din tot Bucureştiul, acasă e locul meu preferat. Nici nu se putea altfel, doar eu l-am creat ca să-mi aducă linişte, bucurie şi sănătate. Voi unde căutaţi sănătatea în Bucureşti?