Un spectacol cât ai bea un pahar cu apă: „Sunt un orb”

„Eu știam că sunt un chior
Chiar în rouă dimineața
Dar nu am spus-o tuturor ca să nu îmi amărăsc viața
Ochii mari să îi casc așa și să îi țin cu mâna bine
Sunt un orb în fața ta care uite vezi prin mine ce e rău și ce e bine ...”

Așa își începe recitalul Horațiu Mălăele. Reușita unei seri de duminică este cu siguranță un spectacol de teatru, mai ales dacă acesta se petrece în compania lui Horațiu Mălăele. Ca să facă show, maestrul nu are nevoie decât de un joben, un microfon, câteva poezii și un pahar cu apă (pe post de clepsidră). „Când s-a terminat, sunteți în stradă!”, spune actorul.

Reprezentația se joacă de câțiva ani cu sala plină, și de fiecare dată cu succes. Mălăele se joacă cu emoțiile publicului, cu microfonul, cu versurile unor poeți nemuritori: Nichita Stănescu, Teodor Pâcă, George Topârceanu, Emil Brumaru, Mircea Micu, Adrian Păunescu… Își joacă viața.

De fiecare dată recitalul e altfel, datorită capacității sale de improvizație, de reeditare a momentelor actuale, de subliniere a falselor valori. Mălăele e acid și dulce, e drăgăstos și urâcios, e disprețuitor, ironic și modest. E Artist.

După o scurtă introducere, în care actorul se autodefinește ca „prestator de servicii culturale” și după un îndemn de întoarcere la poezie, la ce avem noi ca popor mai sfânt, declanșează avalanșa de poezii de dragoste.

Toate dragostele noastre sunt cernute prin vocea lui Horațiu Mălăele, când șoptite, când strigate, unele mai frumoase decât altele. A vorbit cu publicul și i-a luat peste picior pe cei care nu au ocupat locurile din față: „Ce bine că n-au venit ăștia patru din față. Așa putem vorbi liniștiți!”, și alte asemenea haioșenii.  

Închideți ochii și veți vedea (simți) altfel! Mergeți la „Sunt un orb” pentru savoarea poeziei, pentru Mălăele sau, pur și simplu, pentru că o să plecați cu ochii fericiți, cu mintea și sufletul încărcate cu frumos.

Teatrul de Comedie
Strada Sf. Dumitru 2
Sala Radu Beligan
15 decembrie, ora 19.00
www.comedie.ro