Trunchiuri și mlădițe
De obicei, nu mă dau în vânt după definițiile stricte. Cred în utilitatea lor, dar mai cred că există multe alte nuanțe de luat în calcul.
În cazul de față am să profit tocmai de acest lucru și am să mă ajut de definiția cuvântului „mentor”, pe care am cercetat-o când plănuiam acest Cover Story și ne întrebam ce personaje să intervievăm, care să fie natura relației lor.
Mentorul este, așa cum o arată DEX-ul, un conducător spiritual, un povățuitor, îndrumător, preceptor sau educator. Cea de-a doua accepțiune lasă loc de metafore: „o plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia”.
Definiția a născut discuții și introspecții: „eu pe cine aș alege să numesc mentor?”, ne-am întrebat și eu, și colegii mei.
Ne-am spus atunci că, probabil, cele mai numeroase răspunsuri vor fi legate de o figură marcantă a familiei — vreun părinte, vreun străbun — sau că vor fi trecuți pe listă profesori de liceu și de facultate, poate chiar oameni din breaslă care ne-au învățat meserie. În orice caz, un om căruia avem să-i mulțumim astăzi pentru ceea ce suntem, sub aripa căruia „am crescut”.
Desigur că noțiunea de „mentor” implică mai ales o latură spirituală. Dincolo de lucrurile cuantificabile pe care un mentor poate să le transmită mai departe discipolilor săi, există o latură a acestei relații care nu se poate măsura, care nu se poate exprima în aceleași cuvinte valabile pentru oricare dintre noi. Fiecare astfel de „duo” are trăsături aparte, precum și o simbioză specifică, deci mai greu de pus în șabloanele unei definiții. Pentru unii, important este momentul în care s-au cunoscut și acea primă experiență care le-a dovedit compatibilitatea. Pentru alții, poate fi vorba despre starea perpetuă de „înălțare” când se privesc, când schimbă idei. Poate fi vorba despre relații mentor-ucenic în care valoroasă e baza aceea, indestructibilă peste ani, chiar dacă cei doi se văd și comunică din ce în ce mai rar. Alții se caută și își „verifică” viziunile lucrând mereu împreună.
Oricare ar fi situația, îmi place să cred că metafora mlădiței este cea care cuprinde cel mai bine această apropiere. Îmi place să cred că mentorii sunt trunchiuri din care creștem, dar și că seva mlădiței (energia și entuziasmul ucenicului) hrănește, la rându-i, acest trunchi.
La final vă invit să vă gândiți (asta dacă nu știți deja) cine vă este mentor, chiar dacă nu întrunește decât unele dintre criteriile de mai sus. Cine v-a influențat cariera sau viața? De la cine ați învățat meserie, cui aveți să-i mulțumiți pentru ceea ce sunteți azi? Cine este cel mai bun om pe care l-ați întâlnit până acum?
După ce ați găsit răspunsul pentru toate acestea, vă urez din toată inima ca „mlădița” să nu sară departe de trunchi.
P.S.: Dacă îmi este permis, am să-i mulțumesc, în această notă, invitatului nostru de la pagina 30... (http://www.bewhere.ro/invitatul-lunii/dreptate-pentru-sfantul-nicolae-sorin-preda-4257/)