Tinerii în teatru

Un gest responsabil şi bine-venit din partea breslei. Despre supravieţuire şi decenţă, însă, vine vorba şi când ne gândim la tinerii actori, a căror soartă pare că nu şi-o asumă nimeni. Am putea da vina pe contextul social şi politic, pe criză, pe posturile blocate, pe surplusul de absolvenţi ai facultăţilor de artă. Toate aceste motive întemeiate sau simple scuze (după caz) îşi vor arăta efectele mai curând decât putem bănui. Pentru că un actor bun (pe care şi l-ar dori o trupă importantă) se naşte cu talent, dar se formează pe scenă. Adică jucând ceea ce trebuie, la momentul când trebuie.

Ţine de şansa fiecăruia... şi de strategiile (pe termen lung) ale directorilor de teatru. Ne întrebăm unde este o altă generaţie de aur? Poate că prin baruri, cluburi, petreceri pentru copii (nu la distracţie, ci la lucru).Mi se pare mult mai practic şi mai sănătos sistemul occidental al freelancerilor decât cel închis al actorilor angajaţi pe viaţă (cum este la noi).

Dar pentru a oferi un produs spre vânzare într-o piaţă liberă trebuie inventat mai întâi contextul, închiriate tarabele, plătite taxele şi fixat preţul de comercializare. Altfel, negocierea se transformă în tocmeală şi încercarea artistică, în negoţ. Prea puţini dintre cei buni se vor pricepe, însă uşile sunt mai deschise către cei „descurcăreţi”. Cine pierde? Teatrele, tinerii, publicul. Cine câştigă? Nici teatrele, nici tinerii, nici publicul.