Teatrul şi managerii lui

Aproape că te cuprinde mila când îi auzi pe directorii de teatru despre cât de greu o duc instituţiile lor, ce bugete „tăiate” primesc, iar de aici – vezi Doamne – ar veni şi neputinţa de a face performanţă şi de a oferi spectacole bune, sau măcar decente, publicului. Este adevărat că există instituţii care se găsesc realmente în situaţia de a nu-şi putea plăti energia electrică, dar nu la ele ne referim acum. Mai ştim că sunt teatre care scot producţie după producţie, fără niciun fel de strategie sau gândire repertorială, fără a ţine cont de nevoile trupei, ale publicului, de criterii estetice competitive.

Există însă un director de teatru pe care, dacă îl auzi vorbind în cifre sau despre proiectele teatrului, îl bănuieşti că exagerează. În aceeaşi ţară, cu acelaşi sistem financiar şi birocratic, care unora le oferă paravanul scaunului comod, Constantin Chiriac, directorul
T. N. „Radu Stanca” din Sibiu, face slalom spre performanţă. Reuşita şi rezistenţa le recunoşti din traiectoria acestui teatru, după succesul în Europa şi în lume, din premii, din longevitatea şi importanţa festivalului de la Sibiu, după numele artiştilor care lucrează aici, din atmosfera de trupă adevărată (în sensul acela de echipă creativă). Prin câte şi mai câte: 1 spectacol care a uimit Europa (Faust), 2 premii la Edinburgh (Purcărete şi Ofelia Popii), 1 premiu la Cannes (Cristina Flutur), 1 spectacol comandat de Festivalul de la Edinburgh (Călătoriile lui Gulliver), zeci de proiecte internaţionale şi finanţări câştigate, zeci de Premii Uniter, peste 80 de titluri în repertoriu... În rezultate se citeşte viziunea managerului, pentru că mai ales omul sfinţeşte locul, nu-i aşa?