Și polițiștii scriu poezii...

Ca să faci câteva fotografii cu noul sens de circulație nu ai nevoie de aprobarea niciunui polițist din cei cinci câți erau în weekend la Răzoare. Însă am simțit nevoia să ne justificăm prezența, mai ales că pe trotuare nu era circulație „picior la picior” și ne-am prezentat: „Vrem să facem câteva fotografii pentru o nouă revistă de cultură!”

Un agent s-a arătat încurcat, parcă mustrător. Am crezut că vrea să ne facă semn să circulăm. Dar, stupoare. „Cum, se mai scot reviste de cultură? Cât mă bucur!” Îi abandonează pe șoferi în trafic și începe să povestească: „Cum, doamnă, că s-a ales praful de revistele de cultură. «România literară»... s-a terminat cu ea, Manolescu s-a certat cu toți. Au fost uitați toți criticii noștri...” Mă uit cu atenție: un bărbat cam de 50 de ani, înalt, cu uniformă verde-far și chipiu, fluier.E el, agentul de circulație. După ce face o incursiune prin numele mari ale literaturii (și să nu credeți că i-a ratat pe Piru, Crohmălniceanu sau Nichita!), ajunge la propriul volum de versuri.

Pe care îl avea în mașină. „Un greiere pe eșafod” este titlul cărții pe care Petre Dumitru, polițist cu 27 de ani vechime în branşă, îl va tipări la Editura Semne. „O pasiune veche”, spune. Îmi citește „Cuvântul înainte” de Lucian Avramescu și „Postfața” semnată de Mircea Micu. Sunt lăudăroși la adresa debutantului: „Și polițiștii scriu poezii”, este concluzia lor.

Poeziile au fost scrise de-a lungul a 25 de ani și ar fi putut fi publicate mai demult. „Nu mă grăbesc pentru că nu am de ce. Pentru mine a contat enorm că i-am cunoscut pe acești monștri ai literaturii. Cred că în vară voi avea cartea publicată”. Nu vrea să dea interviuri, de altfel i-au solicitat și alții un dialog spre publicare. Omul se simte bine însă în anonimat.

Așa că sâmbăta, pe la orele prânzului, dacă sunteți obligați să ocoliți rondul de la Răzoare, nu vă enervați pe polițist, își face meseria cu... poezie.