Normalitatea ieşită din comun

Coperta noastră este „ieșită din comun” la nivelul realizării fotografiei. Imediat după ședința foto, ne-am „îndrăgostit” de imaginea originală. Și, dacă tot a fost vorba despre „chimie”, am continuat pe aceeași linie și am adăugat un strop de „alchimie”. Am mers în laboratorul „Allkimik” și am realizat un print pe gumă arabică.

Dincolo de jocul de cuvinte, entuziasmul nostru creștea pe măsură ce fotografia prindea alte și alte nuanțe, cu fiecare strat de cyanotipuri și culori aplicat cu pensula. Știam că suntem „extravaganți”. Și ne-am asumat riscurile. Căci orice astfel de încercare vine la pachet cu o serie de temeri și întrebări. Dacă n-o să iasă bine în tipografie?

Când am văzut coperta finală, mi-am dat seama c-aș fi greșit să fiu reticentă la această idee. Apoi m-am gândit din nou la tema acestei ediții. Și la cei pe care vi-i prezentăm prin intermediul articolelor din Cover Story. Sunt artiști care au avut curajul să își asume – pe diverse planuri – extravaganța. Fie că vorbim despre controversatul Faust, în regia lui Silviu Purcărete, fie că ne gândim la teme abordate pentru prima dată în România sau, pur și simplu, la extravaganțele născute din simplitatea ideii.

Apoi mi-am adus aminte de momentul lansării primului număr BeWhere! pe piață, atunci când am fost întrebată (cu scepticismul de rigoare) „scoateți o revistă de cultură în vremurile astea?”

Răspunsul, de fapt, este foarte simplu. E un proiect în care cred și care îmi place. Este o extravaganță să duci la capăt idei, proiecte, exact așa cum ți le-ai imaginat? Este mai normal să fim sceptici și să ținem cont, în primul rând, de riscuri? De când a face ceea ce ne dorim a devenit sinonim cu „ieșit din comun”, cu „extravagant”? Nu asta este mai degrabă normalitatea?

Îmi permit să vă fac o urare la început de an. Vă doresc să găsiți normalitatea ieșită din comun. Și să fiți extravaganți anul acesta!