Muzică pentru comerţ la bucată

Asta mi-a adus aminte de o problemă personală mai veche. Muzica din magazinele mici, "fără frontiere". Nu voi face acum o analiză privind cât de legală este difuzarea sonorităţilor de regulă bumţi-bumţi, însă volumul şi calitatea sunt cele două însuşiri care, în cele mai multe dintre cazuri, lasă de dorit.
Dacă în magazinele din malluri eşti asurzit şi, mai degrabă, pus pe fugă de zomotul pătrunzător, am descoperit şi unele prăvălii care se abţin de la a face atmosferă cu ajutorul muzicii. În aceeaşi ordine de idei, în apropierea locuinţei stă un supermarket al cărui playlist mă binedispune de fiecare dată şi, mai mult de atât, chiar îmbie la dans. Cu siguranţă, e greu să împaci toate gusturile, preferinţele. Oricum, muzica ar trebui să fie undeva pe fundal, de preferat, şi potrivită specificului fiecărui spaţiu. Cred că într-un magazin care comercializează articole denim ar fi potrivite nişte ritmuri country, un rock de anii 80, în cele cu articole sportive (schi, snowboard etc.) sound-uri alterna, iar în iar în cele care comercializează haine "clasice" - ceva jazz sau muzică clasică. Să nu uităm de magazinele cu jucării. Acolo, de cele mai multe ori, strigătele micuţilor sunt acoperite de vibraţiile tehno...
Acum, că se apropie Sărbătorile, cu toate şi toţi vor şi vom fi loviţi de colinde, unele mai frumoase decât celelalte. Şi asta n-ar fi ceva rău, dar şi acestea pot fi categorisite. În România, este clar, nu se caută armonia. Nici măcar în această zonă, a comerţului. Omul cumpără oricum - cred managerii magazinelor, aşa că de ce să-şi bată capul cu chestiuni de organizare şi funcţionare?! La şosete înainte, cât despre bun simţ... a fost victimă colaterală în războiul comerţului en detail.