Mecanica artei la dublu

Știu, tandemul se practică și pe două roți. Sau mai poate duce cu gândul la tot felul de mecanisme inginerești. Dar eu mă gândesc la mii de metri altitudine și la căderi în gol cu o viteză de 200 km/oră.

Întâmplarea face ca, de curând, o prietenă de-a mea să-și dăruiască de ziua ei un salt de la 3.000 de metri. În tandem, cu instructorul, desigur. La finalul experienței sale mi-a trimis un mesaj plin de bucurie: „A fost incredibil! Toată lumea ar trebui să încerce asta!”

„Mai bine nu!”, mi-am zis în gând. Și nu mă înțelegeți greșit, m-am bucurat pentru ea. Dar n-am putut să nu exclam, tot în gând: „cum să te lași  — în cădere liberă — pe mâna, profesionalismul și tăria de caracter ale altcuiva?!”

N-am mania controlului (zic eu). Și nici nu dau dovadă de lipsă de încredere în oameni. Cred că nici curajul nu îmi lipsește cu desăvârșire, însă, în situații de tandem (fie că vorbim despre biciclete sau salturi cu parașuta), cineva conduce. Celălalt participă la acțiune, ba, mai mult, depune efort pedalând. Cu toate acestea, se lasă condus.

Când am ales tema acestei ediții, n-am stat să disec firul în patru. Nu m-am gândit dacă perechile alese pentru subiectul acestui Cover Story și-au pus astfel problema. Nu m-am întrebat decât mai târziu, când citeam interviurile, care este, de fapt, raportul în aceste relații. Există un lider în acest grup de doi?

Poate că cel mai experimentat are tendința să conducă sau poate că cel mai în vârstă are un cuvânt de spus în plus. Dar, știm cu toții, artiștii dau dovadă de singularitate, de un individualism puternic. Își manifestă cu tărie convingerile artistice. Sunt ceea ce sunt și în afara vreunui tandem.

Cum se împart ideile când scrii o carte la două mâini, spre exemplu? Al cui fir epic este ales? Cum se așază două minți creatoare sub aceeași cupolă? Se poate anihila vanitatea? Orgoliul?

Răspunsul vine aproape singur parcurgând răspunsurile fiecăruia în parte. Nu este vorba despre vreun lider. Sau de nevoia de control. Toate acestea sunt posibile atunci când tandemul cu pricina este bazat pe respect.

Par vorbe mari, politicoase, la prima vedere, dar dacă stăm un pic să cugetăm, ne întoarcem la definiția tehnică a acestei noțiuni, la mecanică.

Arta nu e ca mersul pe bicicletă. Nu e ca salturile în gol. Îmi permit să spun că arta în tandem e ca un (citez o altă accepțiune din DEX) „cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate”.