Doina (Simona Vilău, curator)

... mister şi controverse, însă trivializată cu succes de mass-media locale, mult prea târziu faţă de cronologia faptelor (revizitate jurnalistic după căderea regimului comunist) şi într-o manieră demnă de telenovelizarea progresivă ce domină cultura de masă, specifică contextului contemporan autohton.

Este vorba despre povestea semi-fantasmagorică a unei artiste de origine română (1950 – posibil decedată în 1997), Doina B., al cărei destin a apărut în presa şi audiovizualul românești sub nişte auspicii total străine domeniului său de activitate. Astfel, personajul nostru intră automat într-o stereotipie a interpretării, iar dintr-o pictoriţă tânără, activă în Italia anilor ’70, ea devine, se pare, o victimă colaterală a unei loterii malefice dintr-un sistem represiv, Coreea de Nord.

Nefiind o propunere de cercetare biografică sau vreun instrument de expunere mediatică, voyeuristă a unor detalii personale care să creeze spectacol şi, implicit, publicitate, expoziţia Doina este un modul/pendul de aproximare a ideii de ficţiune. Identitatea Doinei se dispersează şi devine o pură noţiune polisemantică, intraductibilă şi creatoare de senzaţii, sunete, imagini, semne şi indicii, în bezna totală a multiplicării, până la dispariţie, a veridicităţii subiectului incipient.

Dimensiunea fictivă/ficţională pe care o impune este, până la urmă, un exerciţiu de redare realistă, dar un alt fel de realism. Aici vorbim despre o metodă care oglindeşte o nouă dimensiune a deja-ştiutului, una paralelă, ce translează realul cu care suntem atât de obişnuiţi. Totul este atât de confuz, încât devine halucinant de clar. Lucrările expuse sunt deopotrivă obiectuale şi senzoriale, expoziţia fiind compusă din patru filme, trei instalaţii şi un performance al Verei Ion.

7-23 iunie 2012, Spaţiul Platforma, Irina Botea, Suzana Dan, Vera Ion, Raluca Ionescu, Adriana Jebeleanu, Carmen Rasovszky, Patricia Teodorescu, Silvia Trăistaru