Dincolo de evidențe

Citind interviurile tematice ale acestei ediții, mi-am amintit de întrebarea pe care ne-o adresau în copilărie părinții, rudele sau chiar prietenii de joacă. „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”

Răspunsurile veneau atât de firesc, după o scurtă „analiză” a modelelor din jur.Fiecare dintre noi cunoscuse – sau auzise povești despre – un medic, un inginer, un profesor. Și ni se păreau cele mai frumoase meserii, cei mai frumoși oameni. Mai ales că toată lumea le cunoștea și le pomenea numele. Puțini erau cei care șocau întreaga audiență familială răspunzând scurt și la obiect: „macaragiu”.

Astăzi, copiii au în preajmă mult mai multe modele la care să aspire și în jurul cărora să-și contureze personalitatea. Însă ideea renumelui rămâne.

În fiecare din noi mocnește, pe măsură ce creștem, gândul notorietății. Contează mai puțin că n-am devenit celebri cu toții. Indiferent de vârstă, mai toți dorim să ni se pomenească numele.

Revenind la tema acestei ediții, poveștile intervievaților din Cover Story m-au pus pe gânduri. Am realizat că de multe ori uităm să privim dincolo de evidențe. Ne bucurăm atunci când se organizează un mare concert la București și aclamăm la unison numele celor de pe scenă. Dar – eu cel puțin – nu m-am întrebat niciodată cine sunt cei care duc pe umeri întreg angrenajul show-ului. Cine este scenograful? Dar sunetistul cu care lucrează de-o viață Mick Jagger?, de exemplu.

Întrebarea se poate muta de la un domeniu la altul. În teatru, în film sau în artă... și n-o să enumăr acum toate rubricile din paginile revistei. Păstrând proporțiile, dacă privim în jur, peste tot există oameni care stau în umbra proiectelor pentru care muncesc, indiferent de zona în care activează. Poate că așa cere fișa postului, poate e pasiune, sau poate că au ajuns — din pură întâmplare — să facă asta toată viața.

Priviți în jur, în echipa cu care lucrați zi de zi. Sau printre prieteni. Veți descoperi tiparul omului din umbră. Îi recunoașteți ușor: sunt bucuroși să facă munca pe care și-au ales-o și nu caută dinadins să culeagă creditele.
Nu contează ce scrie pe cartea de vizită. Nici funcția, nici anonimatul în care aleg să rămână nu-i definește. Vorbește pentru ei numele proiectului în care se implică.