De ce nu surâde Maia?

Mereu la timpul prezent, subjugat lui aici şi acum. Am citit undeva că dacă vrei să simţi pulsul unui oraş trebuie să mergi în două locuri: la gară şi la cimitir şi înţelegi imediat nivelul de civilizaţie şi istoria locului. Aş spune că dacă vrei să vezi problemele care macină o societate trebuie să mergi la teatru. Nu văd scena ca loc de dezbatere publică, ci ca unul al problematizărilor. O imagine a urmărit fiecare transmisiune în direct din Piaţa Universităţii.

Şi nu e vorba despre Căruţa cu paiaţe, cunoscuta statuie care dezarmonizează mijlocul Bucureştiului. Am văzut-o tot timpul pe Maia Morgenstern. Am citit comentarii pe facebook despre cât de penibil arată revolta poporului român urmărită supradimensionat de actriţă. Cu riscul de a părea arogantă, pun o întrebare simplă: ştiţi despre ce este vorba în „Vizita bătrânei doamne”? Sărăcie. Sărăcia care umileşte, chinuie şi nu îţi dă perspective. Sărăcia care naşte criminali. Sărăcia şi disperarea care ne fac iresponsabili de faptele noastre (e adevărat că totul e împachetat într-o poveste de dragoste şi răzbunare – în teatru, în film şi în viaţă se poartă ambalajul ăsta). M-a intrigat, m-a revoltat şi puţin m-a speriat legat de profesia pe care se presupune că o fac, cum nimeni nu a remarcat acest lucru, era oferit pe tavă. Am citit ce au scris intelectuali pe care îi respect, oameni cu atitudine şi  în ale căror păreri cred de multe ori. În politică se poartă manipularea, interesul, disperarea oamenilor ajunşi la capătul înţelegerii. Şi în viaţă şi în spectacol e vorba de bani, onoare şi trai decent. Îmi amintesc acum textul lui Vintilă Mihăilescu din caietul-program al spectacolului. Sărăcia nu există decât proiectată în oglinda bogăţiei, afirmă el. Culmea, revolta porneşte din acelaşi punct.

Ei decid pentru noi? M-a îngrozit. Am vrut să ies la proteste în seara cu violenţă, dar mi-am dat seama că nu suntem capabili de revoluţii de felul ăsta. Deşi trec des pe lângă „Cimitirul Eroii Revoluţiei”, însă când am văzut clipul cu ţigăncile care vindeau seminţe (calde şi strigau „Jos Băsescu”) aproapre am fost anulată. Lipseau doar mici şi bere (bune altfel, politicienii noştri le-ar fi dat şi mulţi dintre manifestanţi ar fi fost mulţumiţi, dar în alte timpuri). Dintr-un popor de mineri am devenit unul de microbişti? Oare? Cu toţii violenţi, fără a putea să enunţe o idee coerentă, dar fericiţi că apar la televizor. Era de aşteptat, după educaţie şi cultură, urma sănătatea. Românii sunt deştepţi, iar televiziunea i-a ajutat douăzeci de ani să devină aşa...

Galerie foto:

• 
•