De bine și de rău despre premiile Gopo

Singurul lucru bun din această ediție se datorează filmelor (atâtea câte au fost și cum au fost), oamenilor care au lucrat la ele și celor 300 de votanți, dintre care nu știm exact câți s-au aflat în sala deloc prietenoasă sau, cel puțin, adecvată unui astfel de spectacol.

Însă la gală au participat în jur de 800 de oameni, dintre care prea puțini au legătură cu cinematografia română. De ce de la an la an crește numărul invitaților care au o mai strânsă legătură cu televiziunea, făcând din acest eveniment o ocazie de paradă de vedete și figuri publice? De ce e necesară această colaborare cu trustul MediaPro, care nu cred că ajută sau sprijină în vreun fel cinematografia română? Ba, dimpotrivă.

Deși face parte din spectacolul local, e într-un fel schzoid și caraghios, ca pe aceeași scenă să se sărbătorească și filmul lui Cristi Puiu, Aurora, și filmul cu cei mai mulți spectatori în România, Nașa. Nota bene, la Oscaruri, dacă tot e să ne fălim cu comparații care nu ni se potrivesc, nu se premiază cel mai vizionat film american. Asta chiar ar fi de văzut! Cred că exploatatorii sălilor de cinema ar trebui să dea acest premiu, nu Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc.

Despre toate aceste lucruri și multe alte chestiuni serioase sau triviale, într-o conversație cu colegul meu, Florin Barbu, cronicar de film și editorul secțiunii localuri la BeWhere.