Cele mai bune locuri

M-ar interesa, într-adevăr, să existe câteva toalete... Ani de zile s-a mers la concerte fără paharul de bere în mână, fără hot-dog. În cele două ore, nu sunt urgente nici unul, nici altul. Cred că muzica este cea care contează.

Ce a devenit vital, însă, este locul. Locul de unde vezi/asculţi trupa preferată. Mi-ar plăcea ca, indiferent de preţul plătit, toată lumea să se bucure de aceleaşi condiţii sonore. Ei bine, mi-a fost dat să experimentez, cel puţin de câteva ori, mai multe cercuri ale unui spaţiu de concert. De la Normal, am ajuns la Auriu, ba chiar şi-n cel de Foc sau în tribună. Pot spune că cel considerat dintâi a fost nici mai mult, nici mai puţin, cel din urmă, din punct de vedere al sunetului. Şi când nu înţelegi ce-ţi striga solistul şi nu mai poţi face diferenţa între chitară şi tobe... e grav! De când şi, mai ales, de ce la concerte ar trebui să fii apostrofat că nu ai stat mai pe centru dreapta, pentru că "acolo se auzea mai bine"!??? De ce trebuie să goneşti după locul perfect ca să auzi? De ce să vezi, dar pentru asta să renunţi la a auzi?

În ultimii ani, de fiecare dată când se anunţă un concert, un festival, începe şi isteria biletelor. Toată lumea se îmbulzeşte să prindă locuri cât mai bune. Să vadă. Acum, lucrurile au luat o întorsătură periculoasă. Ce alegem?

Mă bazez pe experienţa anterioară şi iau locurile pe rând.

Dacă trebuie să ajungi la Sala Palatului, atunci poţi sta liniştiţi în ceea ce priveşte diferenţa de volum. Ea nu există. Cât despre vizibilitate, credeţi-mă, cel mai ieftin loc vă poate aduce şi cea mai bună poziţionare. Destul de rar, concertele sunt sold-out, astfel, vă puteţi muta oricând mai în faţă. Sau alegeţi scările. Ştiu asta încă din 1997, de la concertul Joan Baez. Oricum, Sala Palatului este ultima pentru care trebuie să vă faceţi griji. Acustica este una singură si cu mari eforturi poate fi schimbată.

Ce ne facem cu Piaţa Constituţiei sau Zone Arena? Cu Stadionul Iolanda Balaş Soter, Arenele Romane sau Romexpo? Despre Arena Naţională nu ne putem pronunţa încă. Din amintiri, pe fost numitul stadion naţional, Depeche Mode (2006), George Michael (2007), The Rolling Stones (2007) s-au bucurat de cea mai bună sonorizare. Meritul echipamentului şi al inginerilor de sunet.

Piaţa Constituţiei. Fără a uita de dezastrul petrecut în Parcul Izvor, în urmă cu trei ani, la concertul Madonna, nici betonul de lângă nu s-a ridicat la pretenţiile unui concert AC/DC (2010), când se auzea după cum bătea vântul. Pe de altă parte, Bon Jovi (2011) au fost de-a dreptul decenţi ca sunet. Am stat la 5 metri de scenă. Şi vocea lui Elton John a emoţionat, în 2010, pe de-a-ntregul.

Zone Arena s-a remarcat prin concertul Ozzy Osbourne (2010). După două, trei piese, sunetul a fost impecabil. Dar, recunosc, m-am aflat exact în faţa pupitrului. Despre Aerosmith (2010) mulţi nu au putut spune acelaşi lucru.

Pe Stadionul Iolanda Balaş Soter - nici mare, nici mic, destul de "în centru" - calmul unui recital marca Leonard Cohen este disturbat doar de tramvaiul 41 şi de maşinile care trec pe bulevard. În aceeaşi zonă, nici "artistul nostru" Eric Clapton şi "al lor, uitat de noi" Steve Winwood nu m-au dezamăgit. Şi parcă n-a mai trecut nici tramvaiul.

Prima amintire pe care o am cu Arenele Romane datează din 1992. Rock 92. N-am fost prezentă, însă evenimentul mi-a fost povestit cu atâtea detalii, încât... Câţiva ani mai târziu, plecam încântată şi asurzită de la concertul Billy Idol, veselă după primul Gogol Bordello sau foarte plăcut surprinsă de Suede. Despre Slayer nu pot spune că a fost peste aşteptări. Avea să fie primul din seria concertelor chinuitoare.

A venit rândul Romexpo. Lista numelor mari - da, chiar aşa - pe care le-am văzut aici este consistentă. Însă, de fiecare dată, am depus multă răbdare, înţelegere şi joc de glezne, ca să nu plec acasă chiar tristă că... nu-ştiu-ce! La o primă analiză, amintindu-mi de B'Estival (2007) şi trecând prin toţi anii în care am ajuns în diverse împrejurări acolo, îmi dau seama că lucrurile s-au înrăutăţit. 

Am ajuns să mergem la concerte cu teamă, ba chiar unii resemnaţi, conştienţi că se va auzi prost, dar măcar vedem... Ţinem aproape de sezonul ăsta. Surprize?