Ce-ți doresc, Bucureștiule...

Anul acesta, Bucureştiului îi doresc să rămână aşa cum este, să nu-i mai crească noi clădiri. Nu mă hazardez să-i doresc un viitor de aur, să sper. Au grijă alţii să ne surprindă. Am trecut în revistă, de-a lungul anului, cele mai frumoase locuri, case, clădiri care schimbă încet-încet aspectul oraşului, dar care nu toate au la bază proiecte iniţiate de statul român, mai degrabă de organizaţii, moştenitori, tineri entuziaşti. Vreau ca la sfârşit de an să mă bucur de schimbări, de iniţiative, de oamenii cu idee, de proiecte îndrăzneţe.

Din punct de vedere urbanistic, anul 2012 a fost prosper. A redat şi conceput în circuitul cultural câteva case cu renume, muzee, teatre (Casa Mincu, Carol 53, Muzeul Copilăriei, finalizarea câtorva săli ale Teatrului Naţional). De curând, trecând pe strada C.A. Rosetti, am observat că şi la Casa Angelescu (cunoscută mai mult drept Casa Lido), monument istoric, se făceau ultimele retuşuri. Arată splendid. Complexul Lido, complet reconstruit, uimeşte trecătorul, mai ales că domină Bulevardul Magheru. Aflat acum în posesia urmaşilor doctorului Constantin Angelescu Monteoru (fost ministru al Învăţământului şi primul ambasador al României la Washington), va avea o destinaţie culturală, de Muzeu al Şcolii Româneşti, cel puţin aşa anunţau moştenitorii în urmă cu doi ani. Să sperăm că nu s-au răzgândit.

Şi în Centrul Vechi sunt iniţiative lăudabile: multe dintre localurile deschise aici sunt amenajate în case de secol XIX, care au fost revitalizate de arhitecţi cu stil, păstrând aspectul original.

Mai salvăm câte ceva din patrimoniul românesc cu ajutorul moştenitorilor şi al negustorilor de modă nouă. Noroc că ei au puterea şi buzunarul plin ca să lupte în instanţe pentru drepturile lor. Unii o fac pentru posteritate. Aşa că nu aştept ca Bucureştiului să-i crească aripi (mai nou autostrăzi sau poduri), ci îmi doresc ca urmaşii familiilor de boieri să se mute în casele vechi. Cu siguranţă, parafrazând cântecul, „casa şi masa o să fie pline/, cu colaci şi pâine/, o să fie pace, o să fie mâine”!