„Ce e ăla Ler?”

Oricât am strâmba din nas când ne sunt anunţate manifestări muzicale în preajma Sărbătorilor, trebuie să recunoaştem că au devenit şi sunt percepute de mulţi ca tradiţie. Mai mult sau mai puţin reinventată. Mai degrabă importată.

Tot de zece ani, Bănică Jr. performează cu casa închisă, de Sărbători. N-am semnat niciodată foaia de prezenţă la vreunul dintre spectacolele sale, dar cred că am o imagine destul de clară a ceea ce se petrece an de an la Sala Palatului. Lumini şi fum, dansatori, invitaţi, orchestră în toată regula.

Luna aceasta, la aniversare, timp de patru zile, bucureştenii, şi nu doar ei, se vor buluci din nou la porţile sălii. Ce Crăciun e ăla dacă nu-l întâmpini cu un cântec despre un prosop sau dacă, înainte de a trece la atacul bucătăriei, doamnele pricepute nu îşi dedică „Bubulina, gospodina”?

Sigur, nu uit de Merry Christmas Everyone, că doar de-o viaţă colindăm cu versuri în engleză. Ce-i drept, concertele lui Bănică reprezintă un fenomen ce nu poate fi trecut cu vederea. Sunt apreciabile perseverenţa, dar şi dezinteresul publicului în a căuta altceva sau a încerca, poate, colindele tradiţionale.

La o adică, pentru mulţi, a doua variantă ar însemna „un nou” similar poate unui concert The Black Crowes la Bucureşti. Ştiu că scheciul „Ce e ăla Ler?”, pus în scenă de Teo de la trupa Deko, v-a rămas întipărit în minte şi vă amuză de fiecare dată, răspunsul fiind simplu: Ler. Totuşi, prefer oricând un ler bun unei chiuvete stricate. Sărbători fericite!