Ca apa-n perete

Pe înserat, stropi albaștri, galbeni sau roșii izbesc retina încă de cum ajungi la intrarea principală în parc.

Ca să ducem până la capăt analogia, în această poveste, fântâna este nuca, iar peretele – peisajul dezolant „întreţinut“ de administraţia locală: bănci rupte, alei neîngrijite, gunoaie, leagăne stricate și câini comunitari pe post de paznici.

Tot ce lipsea din acest tablou era o fântână cu apă colorată, la care oamenii să se holbeze aşa cum o făceau odată când vedeau ursul dansând la bâlci.

Nici până la genunchiul broaștei nu i-ar ajunge havuzul Planten un Blomen din Hamburg, așa am fi înțeles de ce oamenii fac jogging, mănâncă floricele și se plimbă cu hidrobicicleta, se fotografiază, stau la șuetă sau joacă șah în oaza din mijlocul cartierului.

Tot din categoria „fanteziilor” de cartier, desprinsă de pe şevaletul aceluiaşi artist al amenajărilor urbane, o reprezintă ligheanele din apropierea pieței, undeva pe la Drumul Taberei 34: niște jardiniere, vreo zece la număr, din care ar fi trebuit să țâșnească valuri de apă, cascade, ce mai!

Fântânile nu au mai funcționat anul acesta, deşi sigur nu au fost făcute pe degeaba. Probabil, încă există dezbateri în privința culorilor.