Arta protestului şi protestul artei

Se pare că decizia Primăriei a fost determinată de o iniţiativă a unor ONG-uri care veghează la capul leşului democraţiei contemporane.

Gestul Primăriei în sine este pe cât de seducător și de ridicol, pe atât de periculos și de catastrofal pe termen mediu și lung, mai ales pentru menirea socială a artei. În termeni populari & caragialești, asta s-ar traduce prin revoluție cu voie de la poliție. Lasă că nu e legal să protestezi decât după ce ai obținut aprobare, condiție care, în sine, intră în contradicție cu gramatica acțiunii de a protesta, dar să decretezi un țarc propice pentru un astfel de gest natural echivalează, adunând între patru pârleazuri energia care trezește democrația la realitate, cu un act de castrare anti-democratic. În termeni retorici, este golită de sens însăși esența constituționalității. Iar arta nu are decât să se întoarcă înapoi la ea în galerie sau muzeu și să-și urle sloganele și pe mai departe, la fel de salonard ca și până acum.

Prin 2004, primăria orașului Lleida a crezut că rezolvă „problema” graffiterilor și a triburilor urbane dacă dă de la buget o sumă de bani pentru amenajarea unui parc special, cu pereți imaculați, care să invite artiștii stradali să-și manifeste talentul dând tagguri și pintadas pe acele ziduri și nu în restul urbei. Bineînțeles că zidurile plantate artificial de către primărie au rămas imaculate și până în ziua de azi, poveste care ilustrează perfect mecanica și reflexul acțiunii protestului.

Adevărata artă a protestului începe în punctul de coliziune dintre expresia democratică și Putere. Coliziune, pentru că numai în termenii unei astfel de interlocuțiuni se poate afirma că dialogul dintre cetățean și Putere se poartă ca de la egal la egal, raportul de forță având foarte multe șanse să încline în direcția primului.

Nu trebuie să mergem în trecut mai departe de secolul al XIX-lea ca să găsim explicația acestui fenomen. Dacă vrei să supui, înrămezi și pui o etichetă. Până aici este Piața, iar Piața este a Universității, unde vă invităm să protestați. Nu costați nimic, însă putem vinde suveniruri, gadgeturi și tricouri cu voi protestând. Piața Universității constituționalizată este, vorba unui amic, tricou cu Che Guevara.