acasă. un loc, un mod, o stare

Lăsând gluma la o parte, îmi doresc, mai degrabă, să vă întreb „unde petreceţi Crăciunul"?
Dintre toate sărbătorile, religioase sau nu, de peste an aceasta mi se pare cea mai importantă.
Crăciunul este, pentru mine, nu o zi, nu două, nu trei – trecute cu roşu în calendar. Este mai mult decât un moment. Este o stare. Şi este o sărbătoare care se petrece „acasă". Nu neapărat în familie, ci acasă.
Spun asta, deşi, trebuie să recunosc, la mine Crăciunul aşa se petrece: cu toată familia (şi suntem o familie mare) în jurul mesei sau în vizită la bunicii pe care îi mai avem în viaţă. Cu lemne care mocnesc în sobă, cu colinde şi câteva tradiţii (cu greu salvate) şi cu un ger de crapă pietrele.

Atunci de ce îl prefer pe „acasă" noţiunii de familie? Pentru că privesc acest cuvânt – şi nu neapărat în sens gramatical – ca pe un adverb calitativ sau unul de mod. E mai mult decât un cuvânt care indică locul.
Acasă poate, da, să însemne în mijlocul familiei, în locul unde te-ai născut sau ai crescut. Acasă poate să însemne un apartament sau o căsuţă în vârf de munte. Dar, pentru mine, este vorba mai mult despre o stare.
Poţi să te simţi „ca acasă" în cel mai îndepărtat colţ de lume, dacă eşti fericit. Sau poţi să te simţi bine, singur, în spaţiul tău, citind o carte bună. Cred că zilele de Crăciun se petrec cu liniştea.

Vorbeam de curând cu un prieten expat despre tradiţii şi sărbători şi mi-a mărturisit că o să rămână în Bucureşti, alături de familia sa de Crăciun. „Dacă aş pleca la mine în ţară, ar trebui să fac vizite, să mă văd cu restul rudelor, cu prietenii... Nu aşa înţeleg eu sărbătorile", mi-a spus. Şi îi dau dreptate.
Fiecare din noi păstrează – conştient sau nu, ca pe o plăcere sau ca pe o rutină – o tradiţie legată de această sărbătoare. Şi, iarăşi, nu mă refer numai la sensul de bază al cuvântului. Facem cadouri, colindăm, împodobim bradul şi bucurăm copiii pe care îi avem în jur. Dar cred că ne „îngrijim" şi de cealaltă parte a „tradiţiei" – aceea de a petrece într-un anumit mod Crăciunul. Cu o anume stare.

Şi, dacă tot am ajuns la ideea de tradiţie, vă invit să parcurgeţi interviurile care dau tema acestei ediţii. Pentru că se apropie sărbătorile şi pentru că ieşim pe piaţă la mijloc de decembrie cu acest număr invernal am ales să vorbim despre „tradiţiile artistice de familie". Veţi găsi personaje pentru care cuvântul „artă" înseamnă acasă. Sau, altfel spus, şi arta se aşază, împreună cu familia – de Crăciun – la masă.
În încheiere, vă doresc, oriunde alegeţi să petreceţi aceste sărbători, să vă simţiţi în sufletul vostru – ca acasă!