Red Hot Chili Peppers. 5 ani de la Barça la Bucureşti

Însă, cum s-ajungi la Barcelona fără să te gândești la fotbal. Nu, n-am fost pe Camp Nou. Dar am urcat pe Montjuïc la Stadionul Olimpic. Nu sunt un fan al muzeelor sportive, dar m-am bucurat că am ajuns acolo.

Panoul de afișaj electronic din fața stadionului anunța evenimentele săptămânii. Am citit și nu ne-a venit să credem. Așa că am așteptat să ruleze calupul publicitar încă o dată: Red Hot Chili Peppers. 30/05/06. Concertul urma să aibă loc în sala Palau San Jordi, chiar a doua zi. Perfect timing, am zis! Am făcut și fotografii panoului cu pricina, de parcă tot nu ne venea să credem. În doar o oră cumpăram ultimele 5 bilete pentru concertul americanilor.

Sala în care s-a ținut concertul (o Polivalentă mai mare și cu o acustică mai bună) era arhiplină. Și, sincer, mi-a fost milă de trupa din deschidere. Nimeni n-avea răbdare să-i asculte.

Asta până când s-au auzit primele acorduri de chitară ”iute”. Can't Stop! Au zis cei de la Red Hot Chili Peppers. Și, într-adevăr, nici cei de pe scenă, nici publicul nu s-au mai putut opri. Concertul făcea parte din turneul Stadium Arcadium, pentru promovarea proaspătului (pe-atunci) album, așa că n-aveau cum să lipsească din setlist Dani California, Scar Tissue, Snow sau Otherside.

Cu Flea pe scenă mai colorat ca niciodată (îmbrăcat într-un costum mulat, roz cu imprimeuri), cu solo-uri de chitară marca John Frusciante și jocuri de lumini dinamice pe ecrane, cu un Anthony Kiedis căruia parcă-i creștea energia  pe măsură ce interpreta mai multe piese, trupa avea să ridice sala întreagă în picioare.

Obișnuit sau nu pentru performance-urile RHCP, agitația de pe scenă avea să se lase cu urmări. Joaca dintre Flea și Kiedis, aflați într-un fel de pogo îndrăcit pe scenă, s-a terminat într-o ”șuviță” de sânge pe fruntea lui Anthony. Griful basistului îl nimerise în creștet. Sala a muțit în scurta pauză de după incident. Însă vocalul RHCP avea să revină pe scenă cu aceeași vervă, ignorând șuvița de sânge ce i se zărea pe sub breton. Am cântat, am țopăit și am aclamat o oră și jumătate. Under The Bridge, Give It Away și încă un Jam de final. Apoi s-au stins luminile.

Spaniolii nu știu să biseze, mi-am zis atunci. Sau poate Kiedis avea nevoie de îngrijiri. Oricum, am plecat de pe Montjuïc cu o stare de exaltare accentuată. Și cu o energie pe care am purtat-o multă vreme ca reper în materie de ”stări de după concert”.

Am mai plecat din Palau San Jordi și cu întrebarea: ”oare vor veni vreodată RHCP la noi?” Anul următor The Rolling Stones aveau să deschidă seria de concerte mari din București. Și au fost câteva în ultimii 5 ani. Treptat, întrebările care începeau cu ”oare” s-au transformat, pur și simplu în ”când?”. Însă speranțele pentru un concert RHCP au născut abia atunci când am auzit despre un nou album, un nou turneu. Fără  Frusciante, din păcate.

Concert Red Hot Chili Peppers la Bucuresti 
31 august 2012
Arena Naţionala 

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•